Ion Creangă – povestitorul copilăriei noastre

Ion Creangă
Ion Creangă / Vezi sursa aici !

Ion Creangă este unul din scriitorii clasici ai literaturii române. Acesta s-a născut la data de 1 martie 1837 la Humulești și a decedat la Iași pe 31 decembrie 1889. Scriitorul însuși mărturisește copilăria sa prin opera consacrată Amintiri din copilărie.

Hai mai bine despre copilărie să povestim, căci ea este veselă şi nevinovată şi drept vorbind, acesta-i adevărul. (Ion Creangă)

Copilăria este acel tărâm de poveste, când soarele zambește în fiecare zi unor pui de om,care râd necontenit. Fiecare om, atunci când vorbește cu un copil, devine el însuși copil. Etapele vieții par de multe ori să ascundă sau să alunge spiritul copilăresc dar niciodată să-l facă să dispară, acolo în suflet, copilul mereu va exista. Acest lucru este valabil și în cazul lui Ion Creangă.

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu, când mă gândesc la locul naşterii mele, la casa părintească din Humuleşti, la stâlpul hornului unde lega mama o şfară cu motocei la capăt, de crăpau mâţele jucându-se cu ei, la prichiciul vetrei cel humuit, de care mă ţineam când începusem a merge copăcel, la cuptiorul pe care ma ascundeam, când ne jucam noi, băieţii, de-a mijoarca, şi la alte jocuri şi jucării pline de hazul şi farmecul copilăresc, parcă-mi saltă şi acum inima de bucurie!

Ion Creangă nu mai are nevoie de introducere, ci de mulțumiri! Da! Multe multe mulțumiri, pentru felul în care am râs la năzbâtiile lui Nică, pentru emoția și bucuria resimțită citind povești precum Soacra cu trei nurori, Dănilă Prepeleac și pentru felul în care poveștile sale readuc la suprafață copilul din mine de fiecare dată!

Dragi mi-erau tata şi mama, fraţii şi surorile şi băieţii satului, tovarăşii mei de copilărie, cu cari, iarna, în zilele geroase, mă desfătam pe gheaţă şi la săniuş, iar vara în zile frumoase de sărbători, cântând şi chiuind, cutreieram dumbrăvile şi luncile umbroase, ţarinele cu holdele, câmpul cu florile şi mândrele dealuri, de după care îmi zâmbeau zorile, în zburdalnica vârstă a tinereţii! Asemenea, dragi mi-erau şezătorile, clăcile, horile şi toate petrecerile din sat, la care luam parte cu cea mai mare însufleţire.

Ion Creangă își deschide sufletul, împărtășind publicului bucuria copilăriei și sentimentul de acasă, două lucruri aparent simple și nesemnificative dar care, odată pierdute, nu se vor mai întoarce. Sunt lucruri după care sufletul tânjește necontenit.

Acest povestitor își face apariția în viața fiecărui pui de om încet și sigur. Eu nu cred că există copil în lumea asta care să nu fi auzit de Capra cu trei iezi, sau Punguța cu doi bani, Ursul păcălit de vulpe ș.a.

Pare-se că această peniță rustică cu un iz de accent tradițional sătesc sapă adânc în inimile cititorilor scoțând la iveală până și cel mai timid copil, indiferent de vârstă.

Creangă a știu exact ce să scrie ca să ajungă la inimile noastre, nu odată citind operele acestui autor mă simțeam de parcă o voce blândă de bunic trage o perdea pe dinainte ochilor mei și-mi expune fiecare poveste de parcă aș fi acolo, sau de parcă ar relata din amintiri. Citind și recitind din Ion Creangă e ca și cum m-aș întoarce în timp, la spiritul copilăriei  și acea bucurie naivă, simplă dar atât de frumoasă!

Ion Creangă este și va rămâne povestitorul copilăriei mele și a copiilor de pretutindeni, cred cu tărie că îl putem numi scriitorul cel mai iubit a literaturii române, acesta reușind să cucerească prin stilul său colocvial, cu accent sătesc.

Diana-Elena Melinte