Totul se schimbă, afară de nevoia noastră de copilărie

girls-529013_1280Aș da orice să mă pot întoarce în trecut, să-mi mai văd priveliștea copilăriei mele; să simt acea emoție, să trăiesc din nou acele clipe, când mama și tata erau eroii mei, iar eu știam sigur că orice frică a mea era ușor de învins, pentru că eu aveam doi eroi invincibili.

Port copilăria în suflet, e cu mine, zilnic, dar și așa, mi-e dor de ea enorm. E un dor ca de un paradis pierdut. Mi-e dor de cerul copilăriei mele, de cerul albastru și nespus de frumos, pe care mă uitam ziulica întreagă, pentru a descoperi pe el fel de fel de figuri, care mai de care: unele jucăușe, altele fioroase. Mi-e dor de soarele pe care-l desenam în felul meu, cu ochi mari și zâmbet larg, pentru că știam că așa e și în realitate; de altfel, cum ar putea dărui atâta căldură și lumină dacă nu ar zâmbi?

picioare_desculteMi-e dor de zilele când umblam desculță și alergam pe toate ulițele din apropiere, alergam cu bucurie nespusă, o bucurie sinceră.

Mi-e dor de pădurea de lângă casa mea, dinspre care veneau, pe aripi de vânt, miresme îmbătătoare de flori, aer curat ca de munte, cânturile păsărilor atât de sincere și de melodioase.

Mi-e dor de copiii care au rămas acolo, în copilăria mea, cu care mă jucam și făceam șotii și care erau cei mai buni parteneri de joacă din lume, cu care am împărtășit atâtea: vise, idealuri, trăiri, emoții, timp…

Mi-e dor de mine, de părul meu blond, de chipul meu de copil, de gândurile mele de atunci, de frumusețea și simplitatea acelor vremi.

Citește și  Fă-ți timp măcar o clipă

Port toate acestea cu mine. Port copilăria cu mine și ea e unica parte din mine care crede în bine și în frumos, care așteaptă minuni, care iubește necondiționat și pur, care speră, care mă ține în picioare, care mă ajută să înaintez.

Există un loc în adâncul sufletului meu în care mă refugiez atunci când îmi merge greu, pentru a-mi odihni suflarea: e imaginea copilăriei mele. E o căsuță acolo, în adâncul meu, unde intru și mă izolez un timp atunci când simt nevoia; pentru a mă regăsi, pentru a sta la sfat cu inima mea de copil, pentru a citi povești: povești cu zmei și zâne, povești despre bunici, povești despre mine… E o căsuță de vis, pentru că înăuntrul ei nu există frică, durere, incertitudine. Înăuntru există pace, bucurie, inocență și povești cu final fericit.

copil_little-girl-running

În fond, viața noastră se schimbă și ne schimbăm și noi odată cu ea; ne schimbăm felul în care gândim, iubim, trăim, visăm. În adâncul nostru însă, o să rămânem veșnic copii; și o să simțim veșnic nevoile unui copil: nevoie de mângâiere, de atenție, de afecțiune, de răsfăț, de grija celor din jur, de cuvinte de laudă atunci când merităm asta și de cuvinte încurajatoare atunci când avem nevoie de ele ca de aer.

Totul se schimbă în lumea asta, afară de nevoia noastră de a fi copii, afară de nevoia noastră de copilărie

Maria Bocicov