Sistemul judiciar eficient – pedeapsă sau reabilitare?

Sistemul judiciarSistemul judiciar reprezintă organul de aplicare a legii în latura judiciară a Guvernului, și este organizat în mai multe instanțe judecătorești: Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, curţi de apel, tribunale, tribunale specializate, instanţe militare şi judecătorii.

Ce s-ar întâmpla dacă într-o lume ca a noastră sistemul judiciar ar pune mai mult accent pe reabilitare în defavoarea pedepsei?

Așa cum pedepsești un copil ca să-l înveți anumite limite și ca să-l determini să respecte regulile casei, așa procedează și justiția, cu măsuri de educare drastice, precum sentința de închisoare, amenzi usturătoare, și altele. Aceste măsuri sunt impuse pentru ca individul să nu recidiveze.

În primul rând, pedeapsa în sine are rol de reeducare. Individul are nevoie să înțeleagă că anumite comportamente denaturate au concecințe serioase, și ar trebui, prin urmare, evitate. Ca să se obțină această conștientizare implicită, este nevoie de pedeapsă, este nevoie ca individul să simtă repercusiunile acțiunilor lui, ca să înțeleagă că pedepsele sunt crunte. Acest lucru nu ar fi la fel de eficient în cazul reabilitării.

Pe de altă parte, un proces complex de reeducare ar avea un grad de eficiență mai crescut decât cel al pedepsei în anumite cazuri.

Oamenii sunt diferiți, ceea ce îi determină să răspundă diferit în fața acordării unei pedepse, unii execută cu demnitate, înțelegând de ce au ajuns în situația respectivă și asumându-și responsabilitatea pentru comportamentul lor. Alții capătă un comportament defensiv vis-a-vis de pedeapsa pe care au primit-o, urând instituția și victimizându-se până la sfârșit, în astfel de cazuri nu putem garanta că faptele denaturate săvârșite nu vor recidiva într-un context mai evoluat, cu mai multe șiretlicuri.

Citește și  Speranță, întoarce-te acasă!

Din această cauză, reeducarea trebuie realizată ca la carte, sistematic, și în mod explicit, urmând pași stricți, și să se desfășoare pe o perioadă mai lungă de timp, pentru ca individului să-i fie schimbate vechile sisteme de valori și mentalități. Pentru ca acest lucru să se realizeze cu succes, sistemul trebuie să înțeleagă cauzele care au dus la devierea comportamentului și ce se poate face ca pe viitor să se evite cu succes aceste tipuri de comportamente.

Pe de altă parte, aceste programe de reabilitare ar putea transmite infractorilor mesajul greșit. Ei nu vor ști de frica pedepselor ci vor realiza că indiferent de fapta lor, societatea îi va aduce pe calea cea bună.

În acest caz, tot efortul de reeducare este în zadar.

Din punct de vedere economic, programele de reabilitare sunt o risipă de timp și bani, iar comportamentele deviante ce trebuiesc pedepsite sunt numeroase, economia actuală nu își permite un proiect de o asemenea amploare.

Prin urmare, cel puțin deocamdată, pedepsele se prezintă ca soluții ideale în sistemul judiciar, întrucât acestea instigă individul la o reeducare pe plan personal, suportând consecințele. Acest lucru ne învață să nu încurajăm astfel de comportamente deviante.

Diana-Elena Melinte