Popas în timp

O pată de istorie îşi odihneşte culorile trecutului pe pământul Moldovei, la Ruginoasa. Călătorului modern i se aşterne la picioare o lume de poveste, impregnată până şi-n firul de iarbă, care-şi trage seva din amintirea unei epoci păstrate în manualele şcolare. Cine spune că basmele sunt închise în cărţi, să afle că-s de fapt fragmente de realitate, cu personaje ce-au pictat cu viaţa lor tabloul identităţii unui neam, lăsând în urmă locuri zugravite de frumuseţe, a căror însemnătate se păstrează vie generaţie după generaţie.

palatul Cuza ruginoasa
Palatul Cuza de la Ruginoasa. Sursa: www.romania-redescoperita.ro

Trec pragul porţii către o altfel de lume, pătrunzând în aerul istoric al domeniilor Ruginoasei, despre care atât de frumos vorbea cândva Constantin Negruzzi: “Călătorul […] pare că se trezeşte transportat, ca printr-un farmec, într-un castel descris de Walter Scott.” Îmi lipseşte rochia din secolul al XIX-lea, în rest ma simt ca o prinţesă. Plutind pe culmile imaginaţiei, latura-mi visătoare s-a contopit cu decorul, purtându-mă preţ de o vizită într-un tip de viaţă în care altminteri mă furişam citind romane. Înlăuntru-mi mocneşte un dor de ceva de n-am trăit. Un dor de poale lungi, ce lasă dâre de parfum pe iarbă, un dor de razele soarelui de vară, ce se-mpletesc în dantela umbrelei, un dor de broderia unui eventai din al cărui dans de desprinde un aer ludic… Aş vrea să schimb mângâierea mănuşilor de mătase cu atingerea unei file îngălbenite din care se nasc versuri, iar mâna puternică a stăpânului inimii mele să-mi domolească blând şuviţa rebelă alunecată pe frunte, lăsându-mi chipul senin atins numai de dragostea din ochii lui…

Mă aflu în curtea Palatului Cuza – un cadru liniştitor, străjuit de falnici arbori, ce-şi odihneşte bătrâneţile ascunse sub eterna prospeţime a verdelui primăverii. Atins acum doar de privirile admirative ale trecătorilor care păşesc sfios, să nu tulbure amintirile, peisajul ascunde zbuciumuri adormite, ale căror martor viu a mai rămas doar cerul. Sub frumuseţea sclipitoare a palatului şade un aer blestemat, ce leagă visul de realitate. Cuvintele istoricilor aduc a plăsmuiri ale imaginaţiei, de n-ar fi pasul ferm înfipt în dovada palpabilă a poveştilor, care s-a păstrat vie pe axa cronologică, ajungând bijuteria vremurilor noastre.

Pe aceleaşi scări ce astăzi invită ademenitor înăuntru, a curs cândva sângele onoarei, vărsat de primul de pe lista unui faimos şir de tragedii romantice. În conştiinţa românilor, Ruginoasa a rămas drept reşedinţa de vară a Domnului Unirii, Alexandru-Ioan Cuza, care şi-a petrecut aici o scurtă parte din viaţă, împreună cu familia, şi utimii ani din perioada domniei. Însă, la fel ca ceilalţi foşti stăpâni ai locului, acesta a fost atins de un destin sumbru, care s-a convertit într-o rană a poporului, ce îmbogaţeşte istoria şi sporeşte farmecul Palatului. Pe paleta bogată a frumuseţii din care se compune imaginea muzeului memorial al lui Cuza-Vodă, se disting nuanţele sângerii ale aventurilor petrecute aici în vremuri de demult. Săndulache Sturdza, fiul logofătului Costache Sturdza, care a a moştenit de la strămoşul familiei somptuasa reşedintă, moare pe scările palatului, răpus de mânia rivalului părintelui său. Frumuseţea răpitoare a soţiei logofătului l-a făcut pe fostul ei amorez, Nicolae Roznovanu, să o răpească de la Ruginoasa, chiar cu preţul unei înfruntări sângeroase. Săndulache îşi dă viaţa în încercarea de a proteja onoarea familiei, dând startul a ceea ce pare un blestem abătut asupra oricui avea sa stăpânească moşia. Ajungând în proprietatea lui Cuza, destinul îşi reia cursul tragic, rezultând cu moartea odraslei Domnitorului, care se sinucine din dragoste între pereţii camerei sale. În final, Maria Moruzzi, nora lui Cuza şi ultima posesoare a Palatului, începe o relaţie condamnată de popor cu Ionel Brătianu, după moartea tânărului ei soţ, Alexandru. Din această legatură se naşte, chiar în Palat, istoricul Gheorghe Bratianu, cel care avea să moară în gulagul autohton, în închisoarea de la Sighet.

holograma_cuza-palatul-ruginoasa
Sistem video cu un actor reprezentându-l pe Cuza, ținând un discurs. Sursa: lataifas.ro

Aceste episoade marcante par străine de ceea ce se poate admira astăzi la muzeul din Ruginoasa. Intactă a rămas amprenta Elenei Doamna, care a îmbracat în bun gust întreaga aşezare. Un aer distins domneşte în încăperile somptuase, păstrând vie imaginea de poveste a secolului al XIX-lea, din care pare că încă se aude răsunând glasul Domnitorului. Şi din nou visul se împleteşte cu realitatea, când se disting tot mai apăsat vorbe de mare înţelepciune, ce umplu de emoţie inima vizitatorului. Nu e doar vocea conştiinţei naţionale a românului purtat de patriotism pe coridoare, ci este Vodă însuşi adus în zilele noastre de oamenii ingenioşi sub grija cărora a înflorit Palatul. O hologramă a lui Cuza, vorbindu-i poporului, învie o atmosferă a trecutului ce pătrunde în toţi porii şi stârpeşte orice urmă a lumii secolului XXI, care a fost lăsat afară.

Printre frumuseţi, bogăţii, poveşti şi amintiri, la Palatul Cuza din Ruginoasa călătorul face un desăvârşit popas în timp!

Gabriela Tăbăcaru