Sărbătoarea celor care seamănă lumină – Ziua Cărții și a Bibliotecarului

Cărțile sunt pilonii pe care se susține cultura și educația unui neam, iar în momentul în care ai deschis o carte, te poți considera un erou, pentru că ai contribuit la întărirea fundamentului spiritual al omenirii. Căci un neam este viu atâta timp cât creează și păstrează viu tot ceea ce a creat.

Secole la rând și multe secole de acum încolo, cartea a adăpostit și va continua să adăpostească marile comZiua Cărțiiori intelectuale ale lumii. Acolo, pe pagini albe de carte trăiește spiritualitatea umană, iubirea, credința, fericirea, visurile și nu se înghesuie deloc, pentru că lumea cunoașterii este infinită.

Cartea trebuie slăvită și cântată veșnic pentru că ascunde în ea izvoarele la care ne potolim setea veșnică de cunoaștere.

Așa este omul, o ființă curioasă, într-o continuă căutare a noului și a frumosului. Pentru că așa îi cere sufletul, doze mari de înțelepciune și iubire.

Astfel la data de 23 aprilie, putem să ne închinăm până la pământ în fața măreției cărții, pentru că încă din anul 1995, la inițiativa UNESCO este marcată la nivel internațional Ziua Cărţii şi a Drepturilor de Autor.

Însă această dată nu este aleasă la întâmplare, căci data de 23 aprilie este o zi simbolică pentru literatura universală, întrucât, la această dată şi în acelaşi an, 1616, s-au stins din viaţă celebrii scriitori William Shakespeare şi Miguel de Cervantes.

Aceeaşi zi se leagă, totodată și de biografiile altor autori de renume precum Garcilaso de la Vega, William Wordsworth sau Maurice Druon.

 Cartea este și incontestabila patroană a credinței, astfel, 23 aprilie este o dată importantă și pentru calendarul creştin – Ziua Sfântului Gheorghe şi a patronului catalan Sfântul Jordi.Ziua Cărții

Citește și  Copilăria îți crește visele în palme

Data are legătură şi cu o veche tradiţie de peste nouă decenii, practicată în Catalonia. Acolo, pe 23 aprilie, se obişnuia să fie dăruite celor dragi cărţi şi un trandafir roşu.

Mai târziu, ideea s-a extins în librăriile din întreaga Spanie, care, în Ziua Sfântului Gheorghe, ofereau cititorilor câte o floare pentru fiecare carte cumpărată.

Această frumoasă sărbătoare nu putea să lipsească de pe plaiurile mioritice, căci  aceste meleaguri divine au născut și nasc atâția oameni ai cărții și genii ai poeziei.

Până a ajunge în mâinile cititorilor dornici de a evada pe alte meleaguri îndepărtate, cărțile sunt legănate și dădăcite cu grijă de oamenii cu ochii blânzi și inima caldă, care stau zi de zi printre mii de cărți, ale căror nume le știu pe de rost și a căror poveste o împărtășesc cu chipul luminos.

Acești oameni ai cărții, bibliotecarii, știu să aprecieze valoarea și savoarea lecturii, pentru că tocmai în mâinile lor, cărțile prind viață și se simt răsfățate, știind că vor ajunge pe buzele oamenilor care le apreciază miraculoasa și tainica lume.

Astfel, tot pe 23 aprilie, atât în România, cât și în Republica Moldova este sărbătorită și Ziua Bibliotecarului.

Este ziua oamenilor care poartă cartea sub inimă, o pictează mereu pe suflete și tare le place să-i simtă prezența în suflete.

Nu le este frică de praful greu deCărți pe copertă, pentru că știu că oricât de îngălbenite ar fi filele sau oricât de mult praf ar aduna, înțelepciunea domnește acolo și nu o poate răpi nimeni, niciodată.

Aceasta înseamnă dăruire și credință într-un ideal. Aceasta înseamnă să fii om cu aripi de carte. Aceștia ne sunt oamenii cu sufletul doldora de bunătate.

Citește și  Iona - un simbol, nu o individualitate

Celebrați cartea și frumusețea aventurii în care vă poartă. În cărți ne rămân urmele, strămoșii, începuturile, iubirile, poveștile. Fiecare carte spune o poveste și cu fiecare carte răsfoită, ajugem să trăim o poveste.

Cărțile sunt asemeni unor făclii care se aprind mai mult cu fiecare cuvânt citit printre rânduri, iar ca ea să ardă mereu, dezlipiți-vă măcar uneori degețelele firave de pe tastele greoaie, deschideți cu gigășie o carte și țineți-o mereu la îndemână, ca în momente de cumpănă, ea să vă lumineze drumul.

 Și nu uitați, cărțile sunt puntea de legătură dintre trecut și viitor, dintre noi și cei care au colindat și vor colinda pământul în urma noastră. Întreaga poveste milenară a acestei lumi se poate așeza pe o filă.

Barbara Tuchman spunea: ”Cărţile sunt cărăuşii civilizaţiei. Fără cărţi, istoria e mută, literatura nu are glas, ştiinţa paralizată, iar gândirea şi meditaţia suspendate.”

Cristina Morari