Terapie prin culoare, alături de Carmen Poenaru

În după-amiaza zilei de 25 martie, care nu pretindea a fi prea prietenoasă, cu cerul cam mohorât și cu soarele aproape stins, m-am pomenit într-un adevărat paradis de culoare, cu forme fel de fel și linii care mai de care mai năstrușnice. Simțeam nevoia de culoarea, dar, nu m-am gândit nicidecum că ușile Galeriilor „Alfa” o să-mi deschidă drumul spre o adevărată oază de culoare.Culoare, Vernisaj, Carmen Poenaru

M-am trezit pur și simplu copleșită de culori fierbinți ca zilele toride de vară, dar și mângâiată subtil de nuanțe calde, plăpânde, vestitoare ale primăverii.

Pășind mai adânc în acest basm străvechi, scăldat în patimi, doruri și iubiri, am descoperit-o pe cea care a dat viață acestui paradis colorat, doamna Carmen Poenaru. O apariție la fel de dinamică și plină de culoare precum lucrările înmănunchiate în albumul intitulat, „Rezonanța culorii”.

Am pătruns tiptil în laboratorul de alchimie al sufletului artistei, acolo unde a adunat ani de-a rândul emoții fel de fel, stări, imagini, reflexii, pe care le-a distilat cu grijă, le-a prelucrat și șlefuit cu mare atenție, ca să le pună în evidență esența pură.

În fiecare tablou clocotește viața și iubirea în toată splendoarea lor, cu trudă convinse și îndemnate să ia formă prin culoare.

Terapie prin culoare, Vernisaj, Carmen Poenaru
Terapie prin culoare, vernisaj – Carmen Poenaru

Un roșu aprins care exprimă bătăile alerte ale inimii noastre, atunci când iubirea pare că ne fură pământul de sub picioare, un verde crud, aidoma frunzelor codrului bătrân, în care ne-am alungat de multe ori gândurile, galbenul auriu al soarelui în care ne-am contopit surâsul copilăriei, totul a prins culoare, toate au primit un rost și toate au fost orânduite în deplină armonie.

Citește și  Mihail Sadoveanu - penița epicureistă a secolului XX

Un ocean de emoții și tot atâtea gânduri alergau nestingherite pe portativele colorate, pe care s-a clădit cărămidă cu cărămidă acest regat. În acest tumult de trăiri, muzica a luat la braț ritmurile naturii și-ale vieții și le-a înveșnicit în chip de culoare.

Am avut parte de o adevărată terapie de culoare, căci, am absorbit pe rând exact culorile de care sufletul nostru avea nevoie. De eram agitați, albastrul era acolo pentru noi, de eram liniștiți și dornici de aerul proaspăt al pădurilor seculare, verdele ne veghea respirația și ne mângâia privirea cu blândețe.

Fiecare dintre cei prezenți acolo, pictori, sculptori, actori, într-un cuvânt, artiști, dragi inimii doamnei Poenaru, au rezonat sublim cu vibrațiile intense  ale culorii, care s-au prins într-un dans de-a dreptul pasional.

Galeriile „Alfa” au fost îmbrăcate în haine de sărbătoare, în haine ale primăverii, în haine înverzite și înflorite, în boboci de floare și raze de soare.

Plimbați dintr-un univers în altul, ademeniți de miraje irezistibil de frumoase, picioarele nu ne-au vorbit deloc de oboseală, iar cugetul s-a trezit și mai mult văzând atâta lumină aprinsă în culori.

Combinații de culori rupte din alte galaxii îndepărtate, asta am savurat cu ochi flămânzi, asta au gustat sufletele noastre doldora de iubire și tot acolo vor fugi negreșit, când se va lăsa întunericul greu peste ele.

Cert e că toți am primit un cadou frumos, am primit un curcubeul de emoții explozive. Un curcubeu, pe care, de e ploaie, de e frig, de e vânt năprasnic, nu trebuie decât să-l invocăm din adâncurile sufletului, ca să ne aducă o bucurie; să ne aducă liniștea sau să ne plimbe gândurile undeva departe. Culoarea ni le alegem noi. Culorile sunt toate acolo.

Citește și  Cât e ceasul? E primăvară fără 5 minute

Tu de care ai nevoie azi?

Cristina Morari