Plimbare pe o bijuterie

Soarele dansează pe cer. Sau, mai degrabă, ne dansează razele în ochi! Iar noi dansăm pe pământ, în pași de plimbare, pe ritm de lene. Azi nu vrem să știm de griji, probleme, treabă și bătăi de cap sau de inimă. E ziua Echipei Edusoft. Bine, nu sărbatorim nimic, doar ne-am luat ceva timp liber să-l petrecem împreună, ca o gașcă minunată și modestă ce suntem…

11128596_967643219942431_978100048_n

Treziți de dimineață, am luat drumul stațiunii cele mai apropiate de casă, și-așa am ajuns pentru a nu știu câta oară în Slănic Moldova.

Pentru mine, locul ăsta e precum curtea din spatele casei: mereu aproape, mereu frumoasă, mereu cel mai bun loc de relaxare. Stâncile învelite de pădure străjuiesc intrarea în cetatea naturii, anunțându-i frumusețea.

Pentru mine au efect de acadele, că mă bucur ca un copil de fiecare dată când le vad, de parcă aș avea 5 ani și aș zări de la distanță un stand cu dulciuri. Mă leagă multe amintiri de Slănic, și fiecare loc peste care-mi trec privirea poartă câte un episod din vizitele mele. Mereu am fost fericită când am venit aici, iar acum, această fericire mă întâmpină de la intrare. Și intru zâmbind în stațiune, iar stațiunea zâmbește înapoi la mine. Salut fiecare clădire, fiecare străduță și fiecare pom.

[timed-content-client show=”00:05:500″ hide=”00:20:2000″]Dacă vrei să scriem ceva frumos şi despre tine, afacerea ta sau evenimentul organizat de tine, contactează-ne aici.[/timed-content-client]

E prima dată când vin aici cu echipa, așa că mă încearcă o senzație nouă. Îmi fac o altă amintire, iar când voi veni data viitoare, un buchet mai larg de gânduri îmi va înflori în minte.

După un prânz la poalele muntelui, șuierând pe fundal susurul râului Slănic, am luat la rând aleile parcului. E mai frumos ca niciodată, decorat cu o precizie derutantă. Pentru că îl privești de sus, și te cam năucește frumusețea. Totul e perfect aliniat, perfect curat, perfect splendid, perfect! E ca un inel cu diamant, ce strălucește de-ți ia ochii. Iar pe fundal se arată brazi falnici, etajați pe munte, și vile luxoase, urcate sus, pe stâncă. Nu știi exact unde vrei să privești mai întâi; de atâta frumusețe îți mai poți odihni ochii doar sus, pe cer, într-o zi mohorâtă, cu nori cenușii. Dar astăzi e soare, iar seninul cerului e mângâiat de raze cristaline ce nu fac decât să închege tabloul mirobolant. E drept să spun că Centrul Slănicului e o veritabilă bijuterie.

11212402_967643286609091_1895827090_n

Noi am vrut să adăugăm poveste. Și-am luat drumul izvoarelor… Păstrând arhitectura veche, stânca e îmbrăcată în ziduri de piatră, iar în forma scărilor ghicești o frumusețe de castel adormit de secole. Se aude apa curgând spumos din fiecare izvor ce-și are identitatea lui. Ele cântă cu un glas vrăjit care-ți bate în tâmplă și-ți sună în imaginație… ar vrea sa spună ceva, dar nu percepi decât ademenire. Se îngână unul cu altul până ajungi la cascadă, iar acolo se rupe vraja și se aude vitalitatea. Un pâlc de oameni poposit să odihnească umple locul de energie, iar totul se desfășoară vesel la intrarea în pădure.

Cu plămânii încărcați de aer curat am pornit mai apoi spre casă, căci s-a așternut seara parfumată peste tot misterul dintre munți. Lăsăm în urmă Slănicul. El știe că ne vom întoarce. Tot în echipă sau pe rând, am promis tăcut că ne va fi dor de amintirile noastre, iar pașii ne vor purta din nou acolo unde ne-am lăsat gândul.

Gabriela Tăbăcaru

f