Desen în pulbere de creion și carbune

O tânără talentată, Elena Paula, ne dezvăluie povestea ei

Dintodeauna mi-a plăcut să desenez şi reuşeam înca de cand eram mica sa reproduc imagini din carti, reviste sau tablouri. Aveam mereu desene expuse pe holurile scolii si chiar participam a concursuri de desen. Am luat premiul I în Scoala Generala, iar în ultimul an de liceu premiul I de Maestru Caligraf. Nu am mers mai departe pe calea aceasta, fiindca preferat sa urmez un liceu care m-ar fi putut ajuta sa am un loc de munca mai potrivit zilelor noastre. Asa ca am lasat desenul în categoria hobby-urilor. Nu am optat pentru Facultatea de Arte nici dupa ce am absolvit liceul, ci m-am înscris la Facultatea de Litere, pe sectia de Traducere si Interpretare în cadrul Universitatii „Vasile Alecsandri” din Bacau. În anul I am încercat sa desenez chipul unui prieten, curioasa fiind de rezultat, si mi-a placut reactia celorlalti, entuziasmul cu care primeau ideea de portret si dorinta lor de a-si vedea chipurile creionate. Desen dupa desen, am ajuns sa surpind trasaturile si particularitatile fiecarui chip în parte si mi-am dorit sa pot sa fac mai mult de atât. Pâna în prezent am ajuns la aproape 260 de portrete. Am desenat chiar un autoportert din creion si lac de unghii, iar un altul din culori si farduri. Bucuria mea a fost atunci când am reusit sa desenez portrete în dimensiuni mari 60x40cm si asta mi-a stârnit curiozitatea de a reusi sa desenez cât mai realist.

art 25 - 2

Cine te-a ajutat sa continui?

Emil Chartier spunea: “Nu învatam sa desenam privind un profesor care deseneaza bine. Trebuie sa încerci sa faci, sa refaci, pâna când îti intra în sânge, cum se spune.” Daca aceasta afirmatie nu ar fi fost facuta deja, m-as fi straduit sa spun acelasi lucru. Am încercat sa desenez tot, fara sa nu ma opresc la o simpla schita. Atunci când începi o lucrare, în gând o ai deja terminata. Ai sentimentul ca ai pierdut o buna perioada de timp doar gândindu-te la cum va arata. Desigur, e nevoie de multa rabdare si sacrifici timpul pentru unele desene care poate nu exprima nimic si care poate îti taie elanul de a mai continua, dar cu toate astea nu te poti opri. Am învatat sa merg mai departe, sperand la cât mai multe portrete reusite si, desi daca nu tratez portretistica ca pe o meserie, ma bucur mereu ca aduc un zâmbet pe chipurile celor desenati.

Citește și  Mama, începutul tuturor începuturilor

art 25 - 3

Ce ai de gînd sa faci pe viitor?
Planuiesc sa iau câteva lectii de desen pentru ca îmi lipseste tehnica si daca ma voi descurca bine, ma voi înscrie la Facultatea de Arte „George Enescu” din Iasi. Daca nu voi reusi asta, voi continua sa desenez ca si pâna acum cu multa munca si rabdare.
Mai multe detalii gasiti pe site-ul aici atasat:
http://elenapaula-rusu.neq3.com/
sau pe Facebook în link-ul de mai jos:
https://www.facebook.com/RusuElenaPaula

Roxana Maciuca

14 noiembrie 2013