„Prin muncă am dobândit talentul!”

Mă numesc Radu Ionuț Tătaru și sunt student la informatica. Pe lângă pasiunea pentru programare, sunt pasionat de chitară şi de desen. Totul a început din pură curiozitate. Am luat contact cu desenul acum 6 ani, când eram în clasa a VII-a. Nu aveam talent și nici acum nu consider că am. Pot mărturisi că în clasa a VI-a îmi rugam părinții să deseneze ce aveam nevoie pentru școală, deoarece nu mă descurcam să desenez simetric nici măcar o vază.

art 4 - 1

„Desenul este cel care m-a fascinat”

La câtva timp după acest eveniment, a devenit popular internetul. Așa că am ales să extrag avantaje din acest lucru și, descoperind Youtube, am început să învat tot felul de lucruri pe care mi-am dorit mereu să le încerc. Am învățat iluzionism, să cânt la chitară și, bineînțeles, m-am deprins să desenez.

Dintre toate acestea, desenul este cel ce m-a fascinat și m-a captivat cel mai mult. Prima oara când am văzut portrete și desene realizate în creion, mai că nu imi venea a crede că dintr-o simplă bucată de lemn și un cărbune pot fi realizate asemenea lucruri. Cu gândul de a reuși și eu la fel, am început să urmăresc tot felul de tutoriale, reproducând desen după desen. Bineînteles că, initial, rezultatele nu erau nicidecum satisfăcătoare. Însă motivația m-a făcut să continuu. În decursul a câteva luni de zile, am trecut de la a nu fi în stare să desenez o vaza la primul meu premiu I pentru desen, primit în clasa a VIII-a, la un concurs pe școală. Poate că nu era mult, însă pentru minea însemnat enorm și asta m-a făcut să țintesc sus, să ajung să pot desena și eu cât mai realist.

De la desen la informatică

„Fiecare copil este un artist. Problema este cum să ramânem artiști și după ce vom crește.” (Pablo Picasso)

Din păcate, când am terminat clasa a VIII-a și am intrat la liceu a trebuit să mă axez pe învățat, iar desenul a devenit ceva ce practicam tot mai rar. În ciuda acestui lucru, de fiecare dată când aveam timp, dorinta de a recupera timpul pierdut m-a ajutat să evoluez rapid. Desenele mele au început să prinda un stil, iar eu am început să îmi îmbunătățesc tehnica. Tot ce ținea de artă devenise deja o pasiune. Petreceam ore întregi pentru a termina desene cât mai complexe. Cel mai complicat desen a durat circa 8 ore, în care nu am luat nicio pauză. Apoi am decis să maresc „miza” și m-am apucat de făcut portrete, lucru pe care mi-era teama să-l încerc.

Consideram că e foarte dificil să redai trăsaturile unei persoane pe o simpla foaie de hârtie, însă, din nou, o dată cu munca au venit și rezultatele. Portretele au început să-mi iasă din ce în ce mai bine și, astfel, majoritatea desenelor pe care le-am făcut începând de atunci au fost portrete. Cu timpul mi-am surprins prietenii și familia, oferindu-le câte un portret cadou, iar ei m-au surprins pe mine cu reacțiile și felicitarile oferite. Nu le pot multumi îndeajuns pentru sprijinul pe care mi l-au acordat. În clasa a X-a am decis să ma transfer la liceul de arta. Desi eram la profil matematică-informatică și nu urmasem niciodată un curs de desen, nu am dat atenție gândurilor negative și am fost foarte hotarât să fac acest pas. Asta până când am discutat cu diferite persoane din domeniu, printre care și cel care m-a ajutat cel mai mult, un cunoscut critic de artă al judetului nostru. Acesta mi-a apreciat desenele (deși la timpul respectiv înca îmi imbunătațeam tehnica), dar mi-a deschis ochii în ceea ce priveste decizia mea de a ma muta și îi multumesc pentru asta.

art 4 - 2

În liceu, doar hobby

Am realizat că deja pierdusem doi ani de studiu în acest domeniu și mi-ar fi fost foarte greu să mă acomodez. Pe lânga asta, din pacate, e dificil să câștigi o pâine din artă, și asta nu doar în România. Astfel, am renuntat la idee si am continuat studiul la Colegiul Național „Gh. Vrânceanu”, păstrând desenul ca pe un hobby. În clasele a XI-a și a XII-a am câștigat câte un premiu la concursurile de desen organizate de Dragobete. În clasa a XII-a, când deja toți știau ce facultăți își doresc să urmeze, eu eram încă foarte indecis. Având în vedere că nu îmi puteam transforma pasiunea în cariera, am ajuns să imi transform cariera în pasiune. Cum mereu am avut un interes pentru calculatoare, am decis să studiez mai bine informatica. Deși in anii precedenți nu o pirvisem cu mult interes, am descoperit cât de ușoară poate fi aceasta materie și cum pot combina arta cu informatica.

Cum e să combini utilul cu plăcutul

Studiind, am reușit să intru la Universitatea „Vasile Alecsandri”, unde mă simt cel mai bine făcând ceea ce imi place și reușind să învăț să combin desenul cu informatica. De câtva timp există ceea ce se numește „arta digitala”. Mai exact, cu ajutorul unei tablete grafice (aceasta fiind practic o tableta de plastic cu un pix special cu ajutorul căruia orice mișcare pe tabletă este transpusă pe calculator) am început să realizez lucrari digitale. Acest lucru oferă nenumărate posibilitați. Cu ajutorul informaticii, al programării și al artei, mi-a fost foarte ușor să creez pagini web cu un design cât mai original, îmbinând astfel utilul cu plăcutul. Am învățat cum pot folosi desenul pentru a face jocuri sau aplicații care necesită design, personaje sau obiecte. Nimic nu poate fi mai mulțumitor decât să combini două lucruri care îți plac intr-unul singur, iar pasiunea are un cuvânt greu de spus în rezultatul final. Oricât de ocupat aș fi, îmi fac întotdeauna timp pentru a realiza un nou portret. Evident, mai am foarte multe de învățat, atât despre desen, cât și în informatică, și nu sunt nici măcar în apropiere de punctul în care vreau să ajung. Anul acesta voi merge cu bursa Erasmus la Bilgi Üniversitesi Istanbul, Turcia. Abia aștept să trăiesc experiența de a studia informatica în străinatate.
Știu că orice îmi va rezerva viitorul, desenul o să fie mereu o parte din viața mea. De asemenea, consider că nu trebuie sa te naști cu talent, oricine il poate dobândi prin multa muncă și pasiune.

Radu Ionuț Tataru

29 Decembrie 2014

Vezi proiectul nostru “Tineri jurnaliști” / “Young journalists”