Henrik Ibsen și drama de idei

hiHenrik Ibsen (n. 20 martie 1828 – d. 23 mai 1906) este catalogat ca cel mai important autor în literatura norvegiană și unul dintre cei mai de seamă reprezentanți ai literaturii universale. Abordarea sa inedită în dramaturgie va deveni un punct de referință  în literatura mondială.

Situația financiară a familiei s-a înrăutățit după nașterea lui Ibsen, iar depresia care i-a cuprins pe cei doi părinți îl va determina pe Ibsen să se avânte în forfota vieții la vârsta de 15 ani. Devine ucenicul unui farmacist și începe să scrie scurte povestiri. În 1849 publică prima sa operă, drama Catilina, a cărei versificație a fost influențată de stilul shakespearian. În 1862 publică Comedia iubirii (Kjærlighedens Komedie), o înfățișare satirică a căsătoriei. Reprezentările celor două piese nu au fost apreciate de public, Ibsen hotărând să se autoexileze în Italia și în Germania. Piesele scrise departe de locurile natale i-au conturat imaginea unui renumit și controversat dramaturg.

Succesul dramelor Urma (Brand) – 1865 și Peer Gynt – 1867 i-a întărit încrederea în propriul talentul, urmând o perioadă înfloritoare în creația ibseniană. Stâlpii societății (Samfundets støtter), O casă de păpuși (Et dukkehjem), Strigoii (Gengangere), Femeia mării (Fruen fra havet), pe lângă alte opere, reprezintă epoca de aur în creația lui Ibsen.

Scrierile lui au stârnit nemulțumiri printre contemporani, întrucât Ibsen dezvolta o nouă viziune literară, diferită de cea victoriană. El a propus o analiză a realității dincolo de aparențe, pătrunzând în problemele societății si relevându-le fără nici o fluctuație. Apreciat în Europa, Henrik Ibsen se întoarce în Norvegia după 27 de ani, în 1891, iar patru ani mai târziu moare la Christina în urma problemelor cardiovasculare.

Citește și  Charles Babbage - părintele calculatorului

Henrik Ibsen a marcat o nouă orientare a literaturii, fiind cel care va influența pe Cehov și pe alți scriitori de-a lungul timpului.

Mihaela – Ștefania Puțeanu