Dramaturgia rusă și Anton Cehov

Anton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 – d. 29 ianuarie 1904), originar din Rusia, a conturat  viața societății rusești prin reprezentările sale artistice pline de însuflețire și de optimism. Abordarea sa artistică plurivalentă i-a adus un rol important, atât în dramaturgia universală, cât și în  nuvelistică, fiind cel care a deschis noi direcții prin viziunea sa inovatoare. Personalitate modestă, a considerat că opera lui nu va dăinui în timp, însă a conștientizat că scrierile lui stau la temelia unei autentice abordări literare.

În primii ani de studiu, nu era un elev eminent, dar se făcea remarcat și apreciat grație firii sale joviale. Primul contact cu scena l-a avut în adolescență, în calitate de actor amator în diferite spectacole. Din acea perioadă i-a încolțit aspirația ca piesele lui să fie montate și interpretate pe importante scene naționale și internaționale. De la autor de anecdote și ziarist s-a îndreptat către nuvele și drame cu un puternic impact asupra publicului și criticii vremii.

A absolvit Facultatea de Medicină în 1884 și a practicat această profesie într-un orășel din vecinătatea Moscovei, reușind să îmbine medicina, ,,soția mea legitimă”, cu pasiunea sa de a scrie, ,,metresa mea”. La doi ani de la absolvire, începe o colaborare cu Alexei Suvorin la revista Timpuri Noi (Novoe Vremia), începând să-și publice creațiile.  Opera sa În amurg, publicată în 1887, i-a adus Premiul Pușkin al Academiei Ruse de Știință. A scris, impresionat fiind și inspirat de realitățile vieții personale sau sociale. O poveste banală, Pescărușul, Fluturele, Vecinii, O poveste anonimă, Călugărul negru, Țăranii, sunt doar câteva dintre capodoperele sale prin care a remodelat teatrul modern. Fiecare personaj este protagonistul  propriei expresii, scenariul este conturat, nu prin acțiuni și conflicte dramatice, ci prin gesturi, monologuri și comportamente firești prin care personajul se relevă pe el însuși. Normalitatea vieții cotidiene capătă în opera lui Cehov valențele unei lumi a subconștientului. Este surprins personajul în tot cenușiul vieții lui de zi cu zi. Protagoniștii dramaturgului nu comunică foarte mult între ei, ci poartă un monolog lăuntric cu propriul Eu, descoperindu-se pe sine în singurătate.

Anton Cehov, mistuit de o boală incurabilă (tuberculoză) se strige din viață la vârsta de 44 de ani, în 1904, lăsând umanității o adevărată capodoperă literară.

Mihaela-Ștefania Puțeanu

Articole înrudite:

Eugen Ionescu – aspecte biografice Henrik Ibsen și drama de idei Aspecte memorabile – Bernard Shaw Pescărușul – o dramă de actualitate Vasile Alecsandri – bardul de la Mirceşti Caragiale și dramaturgia Vine Ursul! Emil Cioran – ,,Omul este cel mai scurt drum între viață și moarte!” Mircea Eliade – un istoric al religiilor de importanță mondială Adam Mickiewicz Сonstantin Gaindric – un dirijor al informaticii din Republica Moldova Iolanda Balaș – un exemplu de performanță și dăruire în sportul românesc Ion Creangă – povestitorul copilăriei noastre Pictorul care a suferit de foame pentru artă. Este considerat unul din cei mai importanți reprezentanți ai postimpresionismului românesc