Dramaturgia rusă și Anton Cehov

cehovAnton Pavlovici Cehov (n. 17 ianuarie 1860 – d. 29 ianuarie 1904), originar din Rusia, a conturat  viața societății rusești prin reprezentările sale artistice pline de însuflețire și de optimism. Abordarea sa artistică plurivalentă i-a adus un rol important, atât în dramaturgia universală, cât și în  nuvelistică, fiind cel care a deschis noi direcții prin viziunea sa inovatoare. Personalitate modestă, a considerat că opera lui nu va dăinui în timp, însă a conștientizat că scrierile lui stau la temelia unei autentice abordări literare.

În primii ani de studiu, nu era un elev eminent, dar se făcea remarcat și apreciat grație firii sale joviale. Primul contact cu scena l-a avut în adolescență, în calitate de actor amator în diferite spectacole. Din acea perioadă i-a încolțit aspirația ca piesele lui să fie montate și interpretate pe importante scene naționale și internaționale. De la autor de anecdote și ziarist s-a îndreptat către nuvele și drame cu un puternic impact asupra publicului și criticii vremii.

A absolvit Facultatea de Medicină în 1884 și a practicat această profesie într-un orășel din vecinătatea Moscovei, reușind să îmbine medicina, ,,soția mea legitimă”, cu pasiunea sa de a scrie, ,,metresa mea”. La doi ani de la absolvire, începe o colaborare cu Alexei Suvorin la revista Timpuri Noi (Novoe Vremia), începând să-și publice creațiile.  Opera sa În amurg, publicată în 1887, i-a adus Premiul Pușkin al Academiei Ruse de Știință. A scris, impresionat fiind și inspirat de realitățile vieții personale sau sociale. O poveste banală, Pescărușul, Fluturele, Vecinii, O poveste anonimă, Călugărul negru, Țăranii, sunt doar câteva dintre capodoperele sale prin care a remodelat teatrul modern. Fiecare personaj este protagonistul  propriei expresii, scenariul este conturat, nu prin acțiuni și conflicte dramatice, ci prin gesturi, monologuri și comportamente firești prin care personajul se relevă pe el însuși. Normalitatea vieții cotidiene capătă în opera lui Cehov valențele unei lumi a subconștientului. Este surprins personajul în tot cenușiul vieții lui de zi cu zi. Protagoniștii dramaturgului nu comunică foarte mult între ei, ci poartă un monolog lăuntric cu propriul Eu, descoperindu-se pe sine în singurătate.

Citește și  Ştefan cel Mare - apărătorul creştinătăţii

Anton Cehov, mistuit de o boală incurabilă (tuberculoză) se strige din viață la vârsta de 44 de ani, în 1904, lăsând umanității o adevărată capodoperă literară.

Mihaela-Ștefania Puțeanu