Eugen Ionescu – aspecte biografice

 

IonescuEugen Ionescu (fr. Eugène Ionesco), protagonist al teatrului absurdului,  s-a născut pe 26 noiembrie 1909, la Slatina, în județul Olt (în nenumărate rânduri menționa că este născut în 1912, an al trecerii în neființă a lui I. L. Caragiale).

Pe când avea doar doi ani, familia părăsește România și se stabilește la Paris.  Franța va deveni leagănul copilăriei lui Ionescu alături de mama sa, Marie – Thérèse și de sora Marilina. Tatăl îi părăsește în 1916 (momentul intrării României în război), pentru a se întoarce în România și a se înrola în armată. Viitorul scriitor va avea o relație specială cu mama sa, declarând în nenumărate rânduri: Mama, care m-a crescut, era de-o incredibilă tandreţe şi plină de umor, în ciuda faptului că unul dintre copii îi murise la o vârstă fragedă şi că fusese abandonată – după cum am povestit adesea – de soţul ei ce a lăsat-o singură în marele Paris.

Cei doi copii ai familiei Ionescu sunt îndepărtați de dragostea maternă în anul 1922, când tatăl se întoarce și obține custodia celor doi copii. Din paradisul copilăriei sale, Eugen Ionescu ajunge în România, pe care a considerat-o un exil al ființei sale. La București este nevoit să învețe limba română și este înscris la liceul Sfântul Sava, unde peste câțiva ani se va întoarce ca profesor de limba franceză. Inadaptarea lângă noua familie și asimilarea dificilă a noii culturi se vor reflecta în notele scăzute pe care le obține la școală, elocventă fiind media 6 la purtare. Caracter rebel și dificil de modelat, se va considera mereu Eu, cel fără adăpost. După doar patru ani petrecuți lângă tată și soția acestuia, Lola, Eugen Ionescu pleacă de acasă împreună cu Marilina și se mută la mama lor, care părăsise Franța și se stabilise în București, pentru a fi mai aproape de copii. Plecarea de acasă, mizeria în care a fost nevoit să supraviețuiască, exmatricularea de la liceu sunt momente marcante în existența scriitorului, care, ajuns la maturitate, le consideră, în stilul inovatorului teatrului absurd, o binecuvântare a divinității. Doar traversând aceste obstacole a ajuns să se cunoască pe sine și să valorifice potențialul său artistic.

Citește și  Vizita bătrânei doamne

Anii petrecuți în România îi vor contura complexul de a nu se fi născut francez, considerând poporul român leneș în viața de zi cu zi, liric în poezie și tembel în politică.  Debutul său literar a reprezentat publicarea unor poezii în Bilete de papagal, revistă coordonată de Tudor Arghezi. După finalizarea studiilor de licență, Eugen Ionescu publică primul său volum de eseuri critice, Nu!, în care abordează terminologia literară dintr-o perspectivă proprie. Încă din această perioadă emite o formulă a absurdului, afirmând, după ce a atacat importante persoane ale literaturii române, că poate demonstra contrariul acuzațiilor susținute.

Scrierile lui Ionescu reflectă un comic născut din absurd, o manieră expresivă, care la începutu nu a fost apreciată de public. Cântăreața cheală, Setea și Foamea, Regele moare sunt piese primite la început de public cu răceală. Treptat, crește interesul față de abordarea ionesciană, operele dramaturgului fiind montate pe scena celui mai important teatru francez La Comédie Française, în 1966. Ca apreciere a muncii sale, în 1970 este numit membru al Academiei Franceze, devenind primul dramaturg de origine română cu o distincție atât de înaltă. Părăsește definitiv România în 1942, stabilindu-se pe meleagurile Franței mult iubită. Deși orașul iubirii era sub dominația hitleristă și își pierde locul de muncă, refuză să se întoarcă în România, preferând să lucreze ca salahor la o vopsitorie.

Se stinge din viață în 1994, la Paris, și este înmormântat la cimitirul din Montparnasse. Operele sale au fost au fost traduse și montate în întreaga lume, de-a lungul timpului bucurându-se de un prestigiu răsunător. Deși Eugen Ionescu s-a născut și a trăit pentru o perioadă în România, dorința sa a fost de a rămâne în istoria literaturii universale ca scriitor francez, dezgustat de moravurile societății românești.

Citește și  Serghei Vasilievici Rahmaninov - un pianist influent al secolului 20

Mihaela-Ștefania Puțeanu