Mircea Eliade - un istoric al religiilor de importanță mondială

Mircea Eliade (n. 13 martie 1907 , Bucureşti – d, 22 aprilie 1986, Chicago) este unul dintre cei mai importanți istorici literari ai culturii românești și nu numai. Eliade a ocupat funcția de profesor la universitatea din Chicago începând din 1957, fiind titular al catedrei de istoria religiilor şi a devenit din 1966 cetăţean american, onorat cu titlul de Distinguished Service Professor.

Mircea Eliade este autorul a 30 de volume ştiinţifice, opere literare şi eseuri filozofice, care au fost traduse în 18 limbi. A fost numit post – mortem membru al Academiei Române, în 1990.

Fiul lui Gheorghe Eliade şi al Jeanei Eliade, s-a născut la Bucureşti, unde după şcoala primară urmează studiile liceale la Colegiul Spiru Haret, învăţând alături de Arsavir Acterian, Haig Acterian, Petre Viforeanu, Constantin Noica şi Barbu Brezianu.

Este fascinat de scriitorii Honore de Balzac, Giovanni Papini şi James George Frayer, interesul față de ultimii determinându-l să învețe limba italiană și engleză. Perioada adolescentină s-a caracterizat printr-un amplu studiu individual. Încă de la 14 ani, Eliade începe să scrie articole de entomologie, ceea ce-i conturează o impresionantă imaginație, care se va concretiza în romanele de mai târziu. Începând din 1925, Eliade va fi cunoscut ca ,,șef al generației sale”.

Un impact puternic asupra dezvoltării sale intelectuale o are profesorul său de logică și metafizică, Nae Ionescu. Văzând talentul și cunoștințele acestuia, Nae Ionescu îi va oferi o slujbă la ziarul ,,Cuvântul”. La începutul secolului al XX-lea, cultura românească se afla sub o mare influență a celei franceze. Dorind să-și lărgească orizontul intelectual, Eliade își îndreaptă atenția spre limba italiană, iar în 1929 își va susține licența cu o temă despre filozofia italiană în timpul Renașterii.

Prin obținerea unei burse la Calcutta începe să studieze limba sanscrită și Yoga cu scriitorul și filozoful indian Surendranath Dasgupta. Astfel, i-a naștere, pe lângă cultura italiană, o a doua sa pasiune, filozofia indiană. Eliade își susține doctoratul în filozofie cu o temă despre yoga. Timp de 12 ani (1932 – 1943) publică o listă impresionantă de scrieri literare, eseuri și lucrări științifice.

Cu o profundă ancorare în experiența din India, apare în 1933 romanul Maitreyi. Romanul a reprezentat pentru multe generații o reală încântare, datorită manierei în care Eliade își prezintă atât un moment important din viața sa cât și geniul său creator.

Protagonista romanului, era în realitate fiica mentorului său Surendranath Dasgupta, pe numele său Maitreyi Devi. Aceasta a trăit până în anul 1990, fiind o romancieră cunoscută în India. Interesant este faptul că, deși aceasta recunoaște că Eliade a fost, într-adevăr musafir în casa părinților ei, ea neagă orice relație intimă cu scriitorul român. Neplăcut surprinsă de romanul lui Eliade, Maitreyi va scrie o altă versiune în romanul Na Hanyate sau Dragostea nu Moare.

Asemnea lui Emil Cioran, Eliade va îmbrățișa ideologia Mișcării Legionare, făcând parte din gruparea din jurul lui Nae Ionescu. A devenit un activist convins datorită mai multor articole scrise pe această temă și datorită implicării în campania pentru alegerile din 1937.

În timpul unei campanii împotriva Gărzii de Fier, campanie autorizată de Carol al II-lea, Mircea Eliade este arestat (14 iulie 1938). Timp de trei săptămâni s-au făcut presiuni asupra lui pentru a semna o declarație de disociere de Garda de Fier, dar în ciuda insistențelor autorităților, Eliade a refuzat. La începutul lunii august a fost transferat într-un lagăr provizoriu din Miercurea – Ciuc, unde a stat până în octombrie când, din cauza problemelor de sănătate, a fost transferat la un sanatoriu din Moroeni. O lună mai târziu, pe 12 noiembrie, a fost eliberat.

Mircea Eliade se stabilește la Chicago în 1957, unde ocupă funcția de profesor de istorie comparată a religiilor la Universitatea Loyola. Mircea Eliade și-a îndreptat atenția spre conceptul de timp și spațiu sacru. Pentru el, spațiul sacru este centrul universului, iar timpul sacru este o repetiție a elementelor de la originea lumii. Astfel, entitățile arhaice ar fi orientate în timp și spațiu, iar cele moderne ar fi dezorientate. Totuși, în lăuntrul omului modern, sălășluiesc profunde simboluri religioase.

Ca dovadă a contribuției sale în cadrul catedrei de Istoria Religiilor, astăzi, Universitatea din Chicago îi poartă numele. În ciuda problemelor de sănătate din ultimii ani de viață, Eliade a continuat să lucreze cu aceeași pasiune, care s-a manifestat în întreaga sa carieră.

Eliade a fost căsătorit de două ori: prima dată în 1934 cu Nina Mareș, iar a doua oară în 1948 cu Christinel Cotescu.

Opere literare