Vasile Alecsandri – bardul de la Mirceşti

Vasile Alecsandri
Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri (1821-1890) s-a născut la Bacău, în Moldova, și a locuit la Mircești, în județul Iași. Alecsandri a fost un prolific scriitor român, dar și academician și om politic cu multe responsabilități. Participant la Revoluția din 1848, Alecsandri a fost un promotor al luptei pentru Unirea Principatelor Române și un sprijinitor al Războiului de Independenţă. Ca om politic, Vasile Alecsandri a îndeplinit numeroase misiuni diplomatice. A fost ministru de externe al Moldovei (nov. 1858 – oct. 1859) și cel dintâi ministru de externe al Principatelor Unite (oct. 1859 – mai 1860). Împreună cu Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi, Alecsandri a fost director al Teatrului Național din Iași (1840-1842), care astăzi îi poartă numele. A condus revista România Literară (1855) și a contribuit la fondarea și la dezvoltarea a numeroase specii literare, publicând prima mare culegere de poezii populare românești, Poezii populare. Balade (cântece batrânești) adunate și îndreptate de …, 2 vol., 1852.

Influențat de folclor, a scris volumul Doine și lăcrămioare. În poemele sale, Alecsandri a evocat trecutul eroic și mitologia națională, a cântat momente de seamă din istoria țării din timpul său (Ostașii noștri), a celebrat viața rustică și mișcarea ciclică a anotimpurilor (Pasteluri).

Ca dramaturg, Alecsandri a creat monologuri (Cântecele comice), comedii ce satirizează atmosfera și moravurile epocii (Iorgu de la Sadagura, Iaşii în carnaval, Ciclul Chiritelor), drame cu subiecte din istoria naţională sau antică (Despot-Vodă, Fântâna Blanduziei, Ovidiu) şi o feerie (Sânziana şi Pepelea). Proza sa cuprinde jurnale de călătorie (O plimbare la munţi, Călătorie în Africa), scrieri romantice (Buchetiera din Florenţa) şi satirice (Istoria unui galbăn şi a unei parale).

Citește și  Mănăstirea Voroneţ – azurul unui colţ de slavă