Caragiale și dramaturgia

I.L.Caragiale (n. 1852 – d. 9 iunie 1912), voce rezonantă a culturii române,  se numără printre cei mai de seamă scriitori ai literaturii noastre naționale, datorită activității sale inhttp://www.google.ro/imgres?imgurl=https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/e/eb/Ion_Luca_Caragiale_-_Foto03.jpg&imgrefurl=https://ro.wikipedia.org/wiki/Ion_Luca_Caragiale&h=425&w=334&tbnid=cBb_8n7VlOxk3M:&tbnh=186&tbnw=146&usg=__hzsY87KkGcVz3E0R0KkxuC5XYJM=&docid=3krIHPN6cYuVpM&itg=1tense ca dramaturg, nuvelist, poet, director de teatru, ziarist dar și comentator politic.

S-a născut în satul Haimanale, în județul Prahova, localitate care astăzi îi poartă numele, într-o familie respectabilă în vremurile acelea; tatăl, Luca Ștefan Caragiale de profesie avocat, iar mama, Ecaterina Chiriac, urmașă a unei familii de origine greacă. Primele studii le urmează la Biserica „Sf. Gheorghe”, la Școala Domnească din Ploiești, ulterior absolvind Liceul „Sfinții Petru și Pavel”. Urmează Conservatorul de Artă, însă este nevoit să renunțe și ocupă funcția de copist la Tribunalul Prahova. În anul 1871 îl cunoaște pe Mihai Eminescu la Teatrul Național din București, unde fusese numit sufleor și copist. Pe cei doi îi va lega o strânsă prietenie, iar în 1889, anul trecerii în neființă a poetului romantic, Caragiale publică în memoria acestuia În Nirvana.

Ca jurnalist a colaborat cu publicațiile Timpul, România liberă, Telegraf, Ghimpele, Revista contemporană, Alegătorul liber, în care a publicat scrierile sale literare. A condus ziarul Națiunea română odată cu izbucnirea Războiului de independență din 1877. În anii următori va publica Conul Leonida față cu reacțiunea, O noapte furtunoasă, O făclie de Paște. De-a lungul timpului a conlucrat cu societatea Junimea, unde au fost citite pentru prima dată multe dintre operele sale. Opere literare, eseuri, publicații, toate păstrează conotații moralizatoare pentru îndreptarea societății.

În anul 1885 s-a născut primul fiu al scriitorului, Mateiu, cu Maria Constantinescu, iar în 1889 se căsătorește cu Alexandrina Brelly, alături de care va avea patru copii: pe Ioana (1889 – 1891), Agatha (1890 – 1891), Luca Ion (viitor scriitor) și pe Ecaterina. Se stabilește definitiv la Berlin în 1895, în urma acuzațiilor de plagiat inițiate de C. Al. Ionescu. Deși s-a dovedit în instanță că aceste acuzații erau nefondate, scriitorul, dezgustat de comportamentul josnic și de acuzațiile nedrepte, se va muta împreună cu familia la Berlin. După trei ani de tăcere, odată cu revolta țăranilor din 1907, Caragiale publică eseul 1907 din primăvară până în toamnă, abordând motivul izbucnirii mișcării țărănești și desfășurarea acesteia. Se stinge din viață pe 9 iunie 1912 la Berlin, fiind înmormântat la 22 noiembrie 1912 la cimitirul „Șerban Vodă”, din București. Caragiale a fost cel mai mare român din câți au ținut un condei în mână și o torță aprinsă în cealaltă mână. Condeiul a căzut, dar torța arde și nu se va stinge niciodată, afirma Delavrancea. I. L. Caragiale, asemenea lui Vasile Alecsandri, a scris despre și pentru societate, operele sale reprezentând o mistrie în îndreptarea comportamentului social.

Mihaela -Ștefania Puțeanu