În anul 1918, se naşte la Galbeni în Bacău, omul Radu Beligan, metamorfozat într-unul din cei mai de seamă actori şi regizori români. Originile sale familiale îl înscriu în cartea nobililor vremurilor de mult apuse unde talentul, devotamentul şi rafinamentul au creionat chipul celui mai longeviv actor din lume.
Datele sale biografice întăresc afirmaţiile anterioare. În anul 2004 a fost ales membru de onoare al Academiei Române iar 7 ani mai târziu, numele său este gravat pe steaua Walk of Fame Bucureşti. Interpretările marelui actor sunt numeroase şi cu siguranţă, dintre cele mai apreciate şi impecabil jucate în ultimii 100 de ani. Printre rolurile însuşite cu mult patos se pot număra: Ianke – „Take, Ianke și Cadâr” de Victor Ion Popa, regia Grigore Gonța, 2001, Leon Saint Pe – „Egoistul” de Jean Anouilh, regie proprie, 2004, Agamemnon Dandanache – „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale, regia Sică Alexandrescu, 1956, Romeo – „Romeo și Julieta, actul 6″, „Între filologi”, „Cine răspunde?” de D.D. Pătrășcanu, regia N.Gh. Kirilov, 1945 şi multe altele, care l-au consacrat în lumea teatrului.
Activitataea sa de recurenţă este adesea elogiată de cinefili datorită implicărilor sale în schiţarea şi regizarea pieselor de teatru şi de film. Marile capodopere ale dramaturgiei române şi universale au reprezentat pentru actorul Radu Beligan un pod traversat cu mult curaj şi încredere, privind în fiecare clipă spre zare, spre publicul devotat.
Bogata sa activitate a mai inclus şi atribuţiile sale de director în cadrul Teatrului de Comedie din Bucureşti şi a Teatrului Naţional Bucureşti, locuri şi oameni pe care Radu Beligan le-a îndrăgit atât de mult. În plus, a fost Doctor Honoris Causa al Universităţii de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” din Bucureşti.
Radu Beligan a ştiut să încânte apropiaţii şi publicul cu un şarm inconfundabil de mai bine de 70 de ani, timp în care a fost de părere că scena şi oamenii, care îl copleşeau cu ropote de apaluze neîncetat, l-au creat şi l-au modelat astfel încât, el reprezintă produsul finit al aprecierii şi iubirii oamenilor.
Moartea a fost nemiloasă şi rece cu marele actor. Pe 20 Iulie 2016, la vârsta de 97 de ani, părăseşte scena, publicul, cariera, familia şi se îndreaptă spre cer. În schimb, a dorit să consemneze în anii existenţei sale, o carieră grandioasă şi de neînlocuit. Radu Beligan a fost şi rămâne întruchiparea deplină a unui actor, a unui om de teatru care a dedicat de-a lungul vieţii sale o energie debordantă pentru public. Prin toate acestea, actorul a ţinut să ne ofere o ultimă replică încondeiată cu drag şi anume aceea că fără dăruire nu se poate construi nimic.
Prin opera sa actoricească, poate fi descrisă o poveste minunată a teatrului românesc, de o calitate artistică deosebită, pe care Radu Beligan a ţinut să o demonstreze tuturor oamenilor. Cu siguranţă personalitatea sa este împletită cu un nume aparte şi o interpretare împietrită peste veacuri întrucât, el nu s-a alăturat niciodată celorlalţi actori români. A trăit într-o zonă mai specială, cu ideile şi frământările sale, cu iubirea pentru munca sa şi oamenii care îi iubeau munca.
De aici încolo, cortina a fost trasă. Publicul nu mai aplaudă, vocea lui Radu Beligan nu se va mai auzi pe scenă, replicile vor răsuna în inima şi mintea oamenilor. Să ne amintim de marele actor de fiecare dată când cortina scenei se ridică şi se coboară. Să ne amintim de Radu Beligan ca fiind un personaj nemuritor în teatru şi film…
Rămas bun, maestre!
Ana-Maria Iojică
Articole înrudite:
Domnișoara Iulia – ambiția și mândria se curtează
Woody Allen şi conştiinţa psihanalizei
Milos Forman şi despre voinţa de a câştiga
Să priveşti un film, dar să-l mai şi simţi. Despre Andrei Tarkovski
Andrei Tarkovski – geniul cinematografiei ruse
Alfred Hitchcock – în căutarea suspansului
„Before Sunrise” – povestea unui ,,a fost odată”
Andrei Tarkovski – „Vreau sa păstrez nivelul calității”
Aspecte ale existenței în ,,Femeia mării”
,,Chirița în provinție” contemporană fiecărei generații
Teatrul românesc – Marca tradiției folclorice
Duminica la teatru – Moara cu noroc
Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre.
O ierarhie subiectivă a genurilor artistice