Pe pământ transilvănean își duce bătrânețile un castel devenit cufăr cu amintiri. Sângeorgiu de Pădure, un oraș românesc din Mureș, îi rabdă zidurile încărcate cu istorie, închizându-l în inima așezării ca pe un nucleu identitar. Două țări unite într-o simbioză trainică stau sub simbolul a ceea ce se cunoaște astăzi a fi Castelul Rhédey.
Un nobil ungur, lăsându-și în urmă țara, a pășit cândva în ținutul Transilvaniei, ce-avea să-i devină „acasă”. Ceea ce-a fost inițial o mănăstire de călugări, s-a transformat în secolul al XVIII-lea în castelul lui János Rhédey, căpătând o înfățișare neobarocă în urma renovărilor de la 1759 și 1809. Astfel, urmașii unguri ai celui care a pus aici bazele unei noi familii s-au născut pe pământ românesc, înflorind mai departe rodul vieții.
Așa se face că descendenții unor strămoși înrudiți cu majoritatea capetelor încoronate de pe continentul Europei au adus-o pe lume pe stră-stră-străbunica Reginei Elisabeta a II-a a Angliei. Pe data de 1 septembrie a anului 1812, Laszlo Rhédey și soția sa, Agnes Inczedi, deveneau părinții unui boboc de floare. Devenind o adolescentă frumoasă, al cărei caracter reflecta o educație dintre cele mai alese, Claudine Rhédey fura atenția prinților la Curtea Imperială a Vienei încă de la vârsta de 15 ani. Spre mâhnirea grofului Ferenc Rhédey, destinul a făcut ca mâna tinerei contese să-i fie dată unui duce, inima fetei fiind pe loc cucerită de cel cu care în cele din urmă și-a unit destinul, după moartea bătrânului. Diferența de rang nobiliar nu a știrbit cu nimic bucuria de a deveni soția lui Alexander de Wurttemberg, cu care s-a căsătorit în 1835. Au avut parte de o căsnicie fructuoasă, fiind binecuvântați cu 3 copii (Claudia, Ferenc şi Amalia), dar Claudine s-a stins timpuriu înainte să aducă pe lume un al patrulea, în anul 1841. Fie din cauza unui accident de trăsură, fie din cauza unor complicații la naștere, soarta i-a răpit ducelui femeia iubită, abandonându-l într-un doliu etern ce l-a legat pentru totdeauna de Sângeorgiu de Pădure, locul în care a decis să-și petreacă restul existenței.
Trupul contesei se odihnește și în zilele noastre în cripta Bisericii Reformate, construite în secolul al XIII-lea în stil românesc. Deși a fost reconstruită în repetate rânduri până în anul 1935, au fost păstrate aici câteva din obiectele prețioase, dăruite de familia nobiliară Rhédey, precum o coroană în stil baroc, fețe de masă cusute cu aur, o cupă aurită și altele.
Castelul, care se crede a fi fost o reședință de vară în care se dădeau baluri, își păstrează la fel de bine numeroasele picturi murale cu care era decorat în interior, putându-i fi admirate și astăzi boltițele și saloanele mari. Numărând 50 de ani în posesia școlii din Sângeorgiu de Pădure, Castelul Rhédey a fost recuperat de administrația orașului, aflându-se în prezent în lucrări de reconstrucție. Se intenționează o revitalizare a punctului de atracție principal din această localitate, care se mândrește cu vizita din 1 mai 2008 a Prințului Charles, membru al arborelui genealogic al distinsei familii Rhédey.
Gabriela Tăbăcaru
Citeşte aici şi despre Castelui Sturdza din Miclăuşeni
Articole înrudite:
Fereastra trecutului
Palatul Culturii din Iaşi
Popas în timp
Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni
Un muzeu cât zece! Muzeul Popa din Târpeşti
Palatul Mogoşoaia – emblemă a stilului brâncovenesc
Regatul de sare
Plimbare pe o bijuterie
Vine Ursul!
Un suflu de sfințenie
Miez de natură în inima orașului
Diamantul timpului – Castelul Peleș
Catedrala Mitropolitană din Iaşi
La templul cuvintelor