Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni

Dacă tot am trecut prin Ruginoasa și am început să prindem gustul palatelor, și mai ales ale celor care au trecut prin mâinile familiei Sturdza, următoarea oprire este la Miclăușeni.

Înainte să trecem la lăudat și povestit, trebuie notat că domeniul Miclăușeni este o oază de liniște. Făcând uz de teritoriu destul de vast, acoperit preponderent de pădure și imaș, domeniul servește adesea evenimentelor de tip nuntă sau conferințe. Totodată, nu putem uita festivalul de epocă ce are loc anual aici, în acest an desfășurându-se la începutul lunii septembrie. Să vă mai zic că în fiecare an se urmărește întoarcerea în timp prin de atmosfera medievală creată de constumele domnițelor și muzica trubadurilor, poate vă hotărâți să vă umpleți mașina de prieteni și să dați o fugă.

Acestea fiind amintite, castelul are o vechime de peste șase sute de ani, construit în stil neogotic, după ne-am obișnuit deja, și ajuns pe mâinile familiei Sturdza în secolul al XVIII-lea. Posedă o istorie destul de tulbure: după ce a fost amenajat ca loc de armonie și regăsire pentru cei din familia Sturdza, lăcaș de cultură, spiritualitate și cunoaștere, ultima moștenitoare, Ecaterina Cantacuzino, a donat castelul bisericii în 1947.

Al doilea război mondial a fost însă un buzdugan pentru castel. După invadarea acestuia de către ruși, ceea ce a implicat arderea bibliotecilor și distrugerea mobilierului elegant, acesta rămâne într-o formă degradantă, perpetuată de ignoranța țăranilor din zonă, care jefuiesc ce a mai rămas înăuntrul său. Comuniștii îl transformă în cămin pentru copiii cu handicap și boli spihice, iar în 1968 are loc un incendiu care a distrus și ultimele piese originale de mobilier. Distrugerea continuă cu un nou incendiu, în 1985, care a afectat serios acoperișul.

2001 însă este anul unei fericiri curățări de trecut pentru castel, când acesta și-a pierdut statutul de spital și a revenit Mitropoliei. Ca un aspect interesant, pentru cei pasionați de filmele lui Sergiu Nicolaescu, Castelul din Miclăușeni a reprezentat platoul de filmare din Orient Express, în 2003.

Interiorul arată, într-adevăr, aproape deplorabil. S-a mai păstrat rar pictura originală de pe pereți, iar mobilierul este pe de-a-ntregul importat. După ce treci din cameră în cameră și observi răul rămas, cauți totuși mica bucurie că totul se poate reabilita: că dormitorul doamnei ar putea prinde culoare, că holurile au potențial estetic ori că biroul sobru și masculin al domnului și salonul de zi încă emană spiritualitatea specifică familiei.

Peste tot în castel sunt expuse imagini ale vechii familii Sturdza, iar ghidul nostru, care a fost foarte jovial și un bun povestitor, ne-a încheiat vizita la castel cu servirea unei delicioase ape de trandafir pe terasa castelului.

De asemenea, pentru cine are chemare și dorință, există în curtea castelului o mănăstire de maici cu o grădină dumnezeiască.

În încheiere, principalul potențial al castelului este, de fapt, exteriorul. Indiferent de ordinea dorită, plimbarea prin păduricea din curte, vizita la mănăstire, masa luată la restaurantul de pe domeniu sau intrarea în spațiul istoric al zidurilor castelului, plăcerea și mulțumirea cu care veți pleca de aici sunt garantate.

Lorena Enache