Viitorul este ca un șir de explozii neprevăzute. Profită! Trăiește ca și cum ai cânta la pian: zguduitor și delicat, într-un tumult de pasiuni. Trăiește intens fiecare clipă, dar nu lăsa pe mâine, poate fi prea târziu. Ocazia apare o data și gata. Așa că prind și eu norocul de picior și plec. Castelul Peleș mă așteaptă cu porțile deschise. Hai că plouă, vino mai repede!
Suntem în țara noastră dragă. Da, dragă. Mulți o blamează, dar ea ne deschide porți abisale către lumi rupte din soare. Castelul mustește de istorie. Te ia amețeala și te pierzi într-un vârtej printre fâșii de trecut.
Se derulează rând pe rând în fața ochilor și pici în visare. Castel minunat de strămoși lăsat, ai rămas cu noi și ne-ai fermecat! Stă măreț și se bucură de căldura brazilor. Îl apără, sunt străjerii ce i-au stat alături sute de ani. Și noi suntem primiți, doar de venim cu suflet curios, dar bun. Eram fascinată, dar mai fascinată ca mine era Maria Pashinska, o fată incredibilă, venită din Bulgaria, alături de care, m-am bucurat de povestea scrisă de Castel.
Ni se taie respirația pe măsură ce ne apropiem. Oare ne permite trecutul să-i pătrundem în intimitate? Promitem să fim discrete. Și așa am și fost pentru că nu am vrut să deranjăm cu blițuri, podoabele trecutului care îmbrăcau pereții castelului. Carol I și regina Elisabeta ne conduc prin acest labirint istoric. Sper ca la final, regele Carol să fie atât de încântat de prezența noastră încât să dea noroc cu noi, cu toată mâna. Nu știți? În primul rând, ședințele se țineau în picioare și apoi, la final, regele dădea noroc cu toată mâna doar cu cei care îi câștigau un respect profund, cu restul, doar cu un deget.
Da, un om căruia nu-i intri în grații prea ușor…, dar respectul nostru l-a câștigat, construind acest edificiu (reședința de vară a regelui) care a devenit cel mai important monument istoric din întreaga Europă în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. O singură vizită și Sinaia îl determină să construiască aici un castel. 300 de muncitori au lucrat din greu la acest edificiu, timp de doi ani, atent supravegheați de Principe.
Dacă exteriorul te face să te apropii, interiorul te țintuiește, încăperile sunt hipnotice. Holul de onoare te îndeamnă la un zbor lin și plăcut prin tavanul vitrat. Regele își surprindea vizitatorii deschizând tavanul mobil din sticlă și oferindu-le spectacolul cerului înstelat.
Pătrundem în biblioteca regală. în care se odihneau pe vremuri 10.000 de cărți. Aici au mai rămas acum doar 500, în urma unor restructurări făcute de președintele Nicolae Ceaușescu. Suntem puși să o analizăm cu atenție și să ghicim. Aici se află o ușă secretă. Unde este ea? Nu ne-am dat seama, doar de asta se numește ușă secretă. Acolo se află singurele cărți false din Castel. Și, surprinzător, nu duce către subsol, ci la etaj. Scurtează drumul. Regina se bucura la rândul ei de o bibliotecă separată.
Sală cu arme folosite în lupte și sală cu arme decorative – ambele la fel de impresionante. Acolo se găsește cea mai grea armură din România care cântărește 120 de kilograme și te frapează armele decorative din Europa, Japonia, Turcia, Africa… sau cele făcute din piele de rechin și țestoasă ori coral, sau bătute cu pietre prețioase – toate acestea au fost oferite cadou regelui.
Cu un plafon sculptat în lemn de tei, aurit și cu două candelabre mari în stil neorenascentist italian, Sala Florentină te farmecă. Pentru delectarea regelui, reginei și a vizitatorilor s-a construit o sală de teatru, folosită, mai târziu, și ca sală de film. Oglinzi imense tronează pentru a crea iluzia de spațiu în Sala Maură și, pentru relaxare, regele își invita prietenii în Salonul Turcesc, la o narghilea.
Acum, în luna septembrie, cu ocazia împlinirii a 140 de ani de la nașterea reginei Maria, Guvernul a aprobat mutarea casetei de argint cu inima reginei în Castelul Peleș.
Acest castel îți atinge sufletul în moduri neștiute, își face loc și rămâne acolo, iar din când în când, te cheamă.
Am plecat ușor, luând cu noi semnele de pe tălpile fiecărei clipe de trecut, așezată pe marginea unei vremi, a unei albe spirale.
Elena Golăi