Importanţa educaţiei antreprenoriale

pusculitaDupă criza financiară din 2007 – 2008, omenirea a intrat în ceea ce economiştii numesc deja “Marea Recesiune Mondială”. Produsul intern brut planetar a scăzut dramatic, investiţiile s-au diminuat de la an la an, iar consumul populaţiei (în întreaga lume) a coborât la niveluri joase, nemaîntâlnite din perioada Războiului Rece. Deşi, aparent, totul a pornit de la o criză financiară generată de investiţiile proaste din sectorul imobiliar american, doar mijloacele de comunicare moderne şi ştiinţa marketingului au ferit planeta de o nouă criză a supraproducţiei şi de o depresiune economică de genul celei din 1929. În final, ceea ce ziariştii de la The Economist au numit “Colapsul manufacturilor” nu îşi are originea în altceva decât în faptul că, însumat la nivelul întregii planete, capacitatea de producţie este superioară necesarului de consum al omenirii. Omenirea are acum mijloace cât să producă autoturisme, computere, telefoane şi alte “commodities” cât pentru două sau trei planete. Iar în toate aceste fabrici, de la o zi la alta, progresul tehnic înlocuieşte din ce în ce mai mulţi oameni cu roboţi şi utilaje care nu intră niciodată în concediu medical.

Economia mondială funcţionează pe principiile cererii şi ale ofertei şi istoria ne-a arătat deja că nu poate fi altfel, dar, uneori, oamenii de marketing, în loc să identifice nevoi noi, adică cerere nouă, şi să ofere bunuri şi servicii noi, preferă să meargă pe “calea bătătorită” şi să perfecţioneze ceea ce “se vinde”. Astfel, un smartphone se vinde la un preţ comparabil cu cel al unui aparat de măsurat tensiunea arterială, deşi complexitatea primului şi tehnologia înglobată este superioară celui de al doilea.

10euroSoluţia va veni, ca şi în mileniile care au trecut, de la omul creator, de la inovatorul care desfiinţează paradigme şi îşi duce semenii în lumea de mâine. Omenirea fără îndoială are resurse. Există sute de cercetări în domeniul ingineriei genetice care ne vor ajuta să nu murim de foame, există mii de cercetări în domeniul energiilor alternative care ne vor ajuta să nu murim de frig. Dar, singure, ideile nu înseamnă mare lucru, dacă nimeni nu le pune în practică. Thomas Alva Edison şi Henry Ford, înainte de a fi mari ingineri inventatori, au fost mari antreprenori!

Citește și  Cum să cucerești o veveriță...

De aproape două decenii, la nivelul Uniunii Europene, tinerii îşi găsesc din ce în ce mai greu un loc în angrenajul economic. În prezent, statisticile ne arată că rata şomajului în rândul tinerilor sub 25 de ani este de 22%. Şi aceasta este media în Uniunea Europeană, nu situaţia dintr-o ţară amărâtă de la marginea lumii. În consecinţă, devenind din ce în ce mai evidentă nevoia de soluţii sustenabile pentru prosperitatea generaţiilor viitoare, încă din 2006, Parlamentul European a recomandat ca (alături de informatică, educaţie civică şi limbile străine) educaţia antreprenorială să fie considerată competenţă cheie în procesul de învăţare.

Dar educaţia antreprenorială, ca disciplină de studiu, reuşeşte acolo unde există deja o cultură antreprenorială, acolo unde mentalitatea este pregătită să accepte principii şi modele de business. Ori, în România, nici măcar tinerilor care provin din familii cu afaceri nu li se transmite “de acasă” cultura antreprenorială; părinţii acestora, preocupaţi de afacerilor lor, preferând să se asigure doar că le oferă copiilor ceea ce, din punct de vedere material, le-a lipsit lor în copilărie. În Romania, în general, educaţia este lăsată doar în grija şcolii.

Odată cu implementarea aquis-ului comunitar, România s-a grăbit să mai bifeze o realizare în agendă şi a introdus în programa de studiu a clasei a X-a şi disciplina “educaţie antreprenorială”. Iar, în prezent, această disciplină este predată (în majoritatea cazurilor) de dascăli care, lucrând tot timpul pentru stat, n-au interferat niciodată cu lumea afacerilor.

Da, este nevoie de educaţie antreprenorială. Şi nu începând cu liceul ci încă din ciclul primar sau măcar din cel gimnazial. Da, şi copiii de şcoală generală au nevoie de competenţe specifice de business; desigur, adecvate vârstei lor. Un copil de 14 ani poate şi trebuie să înţeleagă ce este o afacere, trebuie să poată să-şi întocmească singur un buget, trebuie să ştie ce este un credit şi cum se calculează dobânda etc. Iar accentul ar trebui pus nu atât pe transferul de cunoştinţe cât pe dobândirea de către copil a abilităţilor antreprenoriale generale, cum ar fi: capacitatea de identificare a oportunităţilor, capacitatea de decizie şi de asumare a rezultatelor propriei decizii, stimularea capacităţii de autoorganizare, dezvoltarea capacităţilor de comunicare şi de lucru în echipă etc. Şi este nevoie neapărat să găsim modalitatea optimă prin care această educaţie antreprenorială să se realizeze cu eficienţă.

Citește și  De ce nu se angajeaza absolventii?

Învăţând şi înţelegând lumea afacerilor de mic, ajuns la maturitate, mentalitatea omului va fi alta. El nu va mai fi şovăielnic şi nu va căuta neapărat un loc de muncă de unde să iasă la pensie. Fiind înzestrat cu cultură antreprenorială, îşi va putea lua viaţa în propriile sale mâini şi va îndrăzni să schimbe lumea aşa cum va crede el de cuviinţă. Şi, în final, de asta cred că avem nevoie, de copii care, ajunşi la maturitate, cu curaj, să schimbe lumea nu “în bine” ci în ceea ce vor crede ei că e bine pentru ei. În final, pentru a depăşi momentul în care suntem, România (şi omenirea, în general) are nevoie de o generaţiede lideri care să îndrăznească să-şi asume riscuri, de o generaţie de creatori tenaci şi energici, de o generaţie de optimiști orientați spre rezultate. Pe scurt, lumea are nevoie de antreprenori!

 Niki Vrânceanu