Avortul în cazul minorelor

Studiile demonstrează că un număr tot mai mare din rândul tinerelor minore rămân accdidental însărcinate, ceea ce le determină să adopte soluţia cea mai la îndemână în cazul unei situaţii atât de neprielnice: avortul. Întrebarea la care se cauta actualmente un răspuns constă în aceea dacă ar trebui să existe un acord dat de către părinţii acestor minore pentru a înfăptui întreruperea de sarcină dorită.

Din punct de vedere legal părinţiii sunt cei care poartă grija şi răspunderea faptelor minorilor, principala lor preocupare fiind orientarea acestora către adoptarea unor decizii favorabile împrejurăilor şi situaţiilor diverse de care se izbesc. Există o multitudine de circumstanţe în care minorii trebuie să ceară aprobarea părinţilor pentru întreprinderea unei activităţi anume şi de aceea, consideră unii, avortul cu atât mai mult ar trebui să obţină aprobarea parentală, fiind un fapt atât de semnificativ în viaţa unei tinere minore. O sarcina modifică în mod cert cursul firesc al existenţei sale, dar recurgerea la avort este o decizie destul de dificilă, ce necesită a fi abordată dintr-o perspectivă matură. Căci, odată fiind aplicată procedura, rezultatul poate aduce cu sine o schimbare radicală în viaţa minorei, atât în plan fizic (dacă intervenţia implică anumite riscuri), cât şi în plan moral (depresie cauzată ulterior de sentimentul de vinovăţie).

Desigur că partizanii acestei opinii iau în calcul şi faptul ca minorele însărcinate sunt, în marea lor majoritate, întreţinute de părinţii cu care locuiesc şi, cel mai adesea, situaţia lor se agravează prin aceea că sunt părăsite de partener. De aceea, o astfel de decizie afectează întregul mediu familial, fapt pentru care minora ar trebui să conteze pe sprijinul şi sfatul părintesc, deosebit de valoros într-o astfel de situaţie de criză.

Pe de altă parte, există voci care afirmă faptul că obţinerea acordului părintesc poate agrava situaţia, prin aceea că poate întârzia şi îngreuna intervenţia, uneori făcând-o chiar imposibilă. Se ştie că avortul trebuie realizat într-un stadiu cât mai incipient al sarcinii, iar dacă intervenţia ar suferi o amânare, cauzată de obţinerea aprobării părinteşti, atunci efectele ar putea fi negative sub dublu aspect: fie decesul mamei în timpul intervenţiei, fie imposibilitatea de a mai realiza întreruperea de sarcină deja prea avansată, ceea ce implică o schimbare ireversibilă în destinul tinerei mame, nepregătită psihic de creşterea unui copil.

A cere sau nu aprobarea părinţilor în cazul avortului la minore constituie încă o chestiune destul de delicată si controversată, care depinde, în definitiv, de un aspect realmente semnificativ: mediul din care provine tânăra însărcinată, tipul de relaţie consolidată între aceasta şi părinţii săi. Astfel, dacă minora provine dintr-o familie stabilă, în care comunicarea şi toleranţa îşi au locul în interacţiunile dintre ei, atunci se consideră ca tânara are deja un anumit grad de independenţă ce-i conferă posibilitatea de a lua singură o astfel de decizie. Însă, dacă minora face parte dintr-o familie în care nu există aceşti factori esenţiali, care să faciliteze adoptarea unei soluţii avantajoase pentru ea, atunci aceasta, cel mai probabil, se teme de reacţia părinţilor şi evită să le ceară sprijinu-l, acţionând după ceea ce-i dictează propriile sentimente.

Adelina-Mihaela Poenaru

Articole înrudite:

Pedepsele corporale aplicate copiilor Munca: benefică sau nu pentru copii? Divorţul – o soluţie? Muzica și copilăria Tații noștri – eroii noștri Caracterul educațional al TV-ului Școlarizarea obligatorie și efectele ei Închisoarea pe viaţă sau moartea? Atitudinea profesorului și procesul de învățare Sporturi de vară Bucuria de a avea un câine Veșnicia stă în lucrurile făcute cu dragoste Calea către o creștere mai ușoară a bebelușului tău 🙂 Ce e important şi ce nu în programare?