Divorţul a devenit în societatea actuală o soluţie practică pentru familiile care doresc să finalizeze un mariaj aflat în declin. Dar oare care sunt repercursiunile acestui fapt?
Se ştie deja că o asemena experienţă devine adesea, din punct de vedere psihologic, traumatizantă pentru un copil. Despărţirea părinţilor nu este deloc uşor de asimilat, provocând o intensă suferinţă şi deznădejde, ajungând până la depresie uneori. Copilul resimte adânc modul în care universul său familial, care i-a asigurat până la acest moment o dezvoltare fizică, dar mai ales morală, prielnică se destramă într-o singură zi. Lipsa ritualurilor specifice, ce l-au modelat de-a lungul anilor (micul-dejun împreună, mersul la grădiniţă sau şcoală, mersul în vacanţe etc.), impregnează o mare durere în sufletul copilului. Amănuntele ce-i construiau viaţa de zi cu zi în sânul familiei îi confereau sentimentul de protecţie, siguranţă, stabilitate, pe când divorţul determină un dezechilibru afectiv şi psihic de o mare însemnătate.
Consecinţele unei despărţiri se pot extinde, din păcate, asupra copilului până la maturitate. Studiile demonstează, în acest sens, că adulţii care provin din familii dezbinate întâmpină o mai mare dificultate în procesul de adaptare socială, integrându-se cu mult mai greu. Relevant în această privinţă este şi mediul în care copilul continuă să se dezvolte după divorţ. Astfel, s-a constatat faptul că tinerii care provin din familii divorţate, dar care au crescut ulterior într-un mediu stabil, obţin rezultate mult mai mari pe plan profesional decât cei proveniţi din medii instabile.
Sub o altă perspectivă, tensiunea din cadrul unei familii în care relaţia celor doi parteneri devine din ce în ce mai conflictuală, ba uneori chiar violentă, provoacă, de asemenea, un mare dezechilibru emoţional copilului. Astfel, zbuciumul unui mediu familial neprielnic poate avea repercursiuni majore asupra mentalităţii şi comportamentului acestuia. O gamă largă de sentimente negative pot lua naştere în sufletul sensibil al copilului, ce-i vor afecta ulterior dezvoltarea. De aceea, divorţul în astfel de cazuri reprezintă singura soluţie de a aduce liniştea dorită de toţi membrii familiei.
O relaţie poate fi făcută cu uşurinţă în zilele noastre, însă dificultatea rezidă în a o întreţine, în a fundamenta, pe lângă sentimente, un sistem de principii în baza cărora aceasta să se dezvolte armonios.
Un studiu britanic, realizat pe un site destinat problemelor conjugale, evidenţiază că unul din cinci cupluri divorţează, cauzele fiind, în principal: abuzul, infidelitatea, lipsa sexului sau încetarea de a mai simţi ceva pentru celălalt. Pe când bărbaţii invocă, cu deosebire, ca motiv al divorţului sexul sau plictiseala pe care o resimt după un anumit timp faţă de soţie, femeile declară adesea că principalul motiv îl constituie violenţa domestică.
Adelina-Mihaela Poenaru
Articole înrudite:
Pedepsele corporale aplicate copiilor
Avortul în cazul minorelor
Munca: benefică sau nu pentru copii?
Căsătoria interetnică sau interreligioasă
Muzica și copilăria
Tații noștri – eroii noștri
Închisoarea pe viaţă sau moartea?
Atitudinea profesorului și procesul de învățare
Fructificarea valorilor în societate
Atitudinea pozitivă – calea spre reuşită
De ce avem nevoie de noi începuturi
Teama, conştientizare sau inconştienţă
De ce fetele nu vor să fie în domeniul tehnic?
Ce am eu împotriva religiei?