Delta Dunării

dsc_8875Date generale

Delta Dunării, împreună cu complexul lagunar Razim-Sinoe şi cu zona limitrofă, constituie un vast areal turistic, unicat european, de o deosebită originalitate dată de caracterele sale morfohidrografice, faunistice şi floristice, de aşezările omeneşti de aici şi de activităţile locuitorilor. Porţiunile de uscat, numite grinduri, ocupă circa 1/3 din suprafaţa Deltei, restul revenind terenurilor mlăştinoase, lacurilor, braţelor şi gârlelor, toate acestea cuprinse între cele trei braţe prin care Dunărea se varsă în Marea Neagră, numite Chilia (care preia 68% din apele Dunării), Sulina (12%) şi Sfântu Gheorghe (20%). Suprafaţa totală a Deltei Dunării este de 4152kmp, din care României îi aparţin 3446kmp; complexul lagunar se întinde pe 1015 kmp, din care luciul de apă acoperă 863 kmp. Principalele braţe ce străbat Delta sunt însoţite de fâşii de uscat, ajungând la lăţimi de 300m, acoperite de sălcii.


Vegetaţia Deltei Dunării

O componentă de valoare a potenţialului turistic este reprezentată de vegetaţia specifică foarte variată a Deltei, chiar luxuriantă. Întinse stufării, unele dintre cele mai compacte din lume, sălcii uriaşe ce-şi coboară crengile până la suprafaţa apei, plantaţii de plop negru, ca şi păduri mixte de foioase ce cresc pe grinduri, impresionând prin varietatea arborilor ce susţin o mare bogăţie de plante agăţătoare şi prin vegetaţia subarboricolă pitică, reprezintă un peisaj inedit şi deosebit de atractiv. Pădurea de pe grindul Letea a fost declarată monument al naturii. Un peisaj original îl constituie dunele de nisip lipsite de vegetaţie sau cu o vegetaţie foarte rară, dune care ating cele mai mari înălţimi din ţară – 8m.

Fauna Deltei Dunării

Bogăţia de bază a Deltei şi principala atracţie turistică a sa sunt reprezentate de fauna piscicolă, alcătuită din specii valoroase ca nisetru, morun, cegă, scrumbie, caras, crap, somn, plătică, şalău, ştiucă etc., activitatea de pescuit fiind aici o ocupaţie de bază. De asemenea, şi fauna ornitologică, autohtonă şi de pasaj, dă o valoare mare potenţialului turistic al Deltei: peste 300 de specii de păsări, dintre care mai atractive şi ocrotite de lege sunt pelicanul comun şi creţ (pe grindul Letea cuibăreşte cea mai mare colonie de pelicani din Europa), califarul roşu şi cel alb, egreta mare şi mică, lopătarul, vulturul codalb, piciorongul şi cataliga. Din punct de vedere cinegetic, rața şi gâsca, lisita şi sitarul, ca şi nurca, vidra, mistreţul, bizamul, iepurele, vulpea etc. constituie o atracţie puternică pentru vânători. Cherhanalele (puncte de recoltare a peştelui şi de locuire temporară a pescarilor), cabanele piscicole şi vânătoreşti constituie, şi ele, baze turistice şi de agrement specifice peisajului Deltei. Majoritatea satelor din Deltă prezintă particularităţi deosebit de interesante, atât prin dispunerea lor în cadrul dominat de ape – ceea ce face ca drumurile să fie scurte şi deseori impracticabile, transporturile făcându-se în special cu ajutorul bărcilor -, cât şi prin forma locuinţelor şi ocupaţia locuitorilor, mulţi lucrând ca pescari în diferite puncte ale Deltei.

Citește și  Munţii Rarău-Giumalău - diversitate peisagistică

Localităţi din Delta Dunării

  •  Singurul oraş al Deltei este Sulina.
  •  Chilia Veche este o localitate rurală cu cele mai întinse terenuri agricole din Deltă; un număr însemnat de locuitori lucrează ca pescari în interiorul Deltei (mai ales în complexul lacustru Maliţa-Merhei);
  • Ilganii de sus, cabană;
  • Maliuc, localitate recentă, unde se află o staţiune de cercetări biologice, un hotel, punct de acces pentru pescuit şi vânat în împrejurimi;
  • Crişan, un sat pescăresc, unde se găseşte o cherhana, precum şi un hotel şi popas cu căsuţe şi loc de campare. Aici se află un obelisc ridicat cu ocazia inaugurării canalului Sulina şi a tăierii marelui „M” (pe placa de cupru montată pe monument este scris în limba franceză: „Cette colonne a ete elevee en l’honneur de Sa Majeste Charles I-er, roi de la Roumanie, qui le 5/17 mai 1894 a daigne inaugurer la coupure du 8e au 18 miliaire” (v. Carol I);
  • Mila 23, sat pescăresc cu aspect specific, cherhana;
  • Letea, sat de pescari unde se află Pădurea Letea;
  • C. A. Rosetti, localitate piscicolă, ai cărei locuitori se ocupă prioritar cu pescuitul, dar care dispune şi de apreciabile suprafeţe cu păşuni şi terenuri arabile;
  • Periprava, sat de pescari situat pe braţul Chilia, renumit prin existenţa în perioada postbelică a unei închisori pentru deţinuţi de drept comun, dar şi politici;
  • Sfântu Gheorghe, localitate pescărească, situată la vărsarea braţului cu acelaşi nume în Marea Neagră; plajă litorală cu nisip fin; far cu o înălţime de 57m; zona de pescuit sturioni; cherhana modernă; pe insula maritimă din faţă satului, numită Sacalin, cuibăresc specii rare de păsări (ferestrasul, gâsca cu gât roşu, rața sunătoare, rața cu cap negru);
  • Nufăru, renumit sat pescăresc numit Perislava în sec. X, în a cărui vatra s-au descoperit urmele cetăţii romane Talamorium (sarcofage şi monede romane);
  • Mahmudia, localitate rurală şi port local, la poalele celor cinci coline (Bestepe); urmele unei cetăţi getice din sec. IV a.Cr.;
  • Murighiol, sat de pescari situat pe malul drept al braţului Sf. Gheorghe, lângă lacul omonim, a cărui apă este folosită în tratamentul reumatismului; popas turistic; în apropiere se află urmele unei cetăţi romano-bizantine din sec. IV-VI; în bălţile sărate din jur cuibăresc piciorongul, ciocintorsul şi rața cu ciuf.
Citește și  Clădirea Mapamondului - Palatul Parlamentului

Vezi Flora şi fauna României şi Protecţia mediului şi rezervaţii naturale!