Flora și fauna României

Generalităţi privind flora României

Componente ale cadrului natural, flora (vegetația) și fauna au o incontestabilă importanță economică și turistică. În funcție de latitudine, altitudine și de particularitățile reliefului, vegetația are o evidentă dispunere etajată. Pajistile, care ocupă peste 20% din suprafața României, constituie formația zonală predominantă a etajului alpin, unde acoperă golurile montane situate la peste 2000 m și unde sunt alcătuite din asociații de ierburi scunde, adaptate la regim termic scăzut și la vânturi puternice (Carex curvula, Agrostis rupestris, Festuca ovina, Primula minima, Campanula alpina), alături de care cresc lichenii Cladonia rangiferina, Thamnolia vernicularis, Cetraria islandica, apoi mușchii Polytrichum juniperium și tufărișurile scunde alpine Salix herbacea, Vaccinium gaultherioidis etc.

Pajiştile

În etajul subalpin, reprezentat de inăltimi de peste 1800 metri, pajiștile sunt dominate de Festuca rubra, Nardus stricta, Poa annua etc. Pajiștile montane, apărute pe locul pădurilor defrișate ale culmilor cu altitudini mai scunde de 1800 m, sunt compuse din ierburi de talie medie și înaltă, mai frecvente fiind Festuca rubra, Agrostis tenuis, Nardus stricta și altele. Pajiștile de dealuri și podișuri, dezvoltate între 700 și 200 m altitudine, au ca specii edificatoare ierburile Agrostis tenuis, Festuca rupicola, Festuca valesiaca, Chrysopogon gryllus etc., iar pajiștile de câmpie, situate la sub 200 m altitudine sunt alcătuite predominant din Poa pratensis, festuca valesiaca, Stipa capillata, Agropyron cristatum. Ca vegetație azonală, se înscriu pajiștile de luncă, ce acoperă luncile râurilor din toate regiunile, diferind de la o secțiune la alta în funcție de gradul de umiditate și de structura solului. În porțiunile cu umiditate relativ ridicată, mai frecvente sunt Agrostis stolonifere, Poa pratensis, Lolium perenne, specii de Carex și de Juncus; în cele mlăștinoase Poa trivialis, iar în cele umede și cu soluri aluviale – Alopecurus pratensis, Poa pratensis, Festuca pratensis etc.

Pădurile de la altitudini mari

Și vegetația arborescentă are o dispunere etajată, prezentând un caracter specific fiecărei trepte de relief (la care participă clima, solurile, apele). Pădurile din România, care acoperă circa 27% din întregul teritoriu, au o structură foarte complexă, în compunerea lor intrând peste 200 de specii lemnoase, aproape 1000 de specii de ierburi și arbuști fructiferi, ciuperci, mușchi etc. În zona montană, la altitudini cuprinse între 1200 și 1800 metri, se dezvoltă etajul pădurilor de molid (Picea abies), alături de care mai apar rare exemplare de scorus (Sorbus aucuparia), mesteacăn (Betula pendula), paltin de munte (Acer pseudoplatanus), ulm de munte (Ulmus glabra). Între 800 si 1200 m altitudine se află padurile de brad (puțin frecvente în compunere pură), precum și păduri de conifere în amestec cu fag și de fag în mare predominanță. Alături de fag (Fagus sylvatica), de brad (Abies alba) și chiar de molid, mai apar specii de paltin de munte, ulm de munte, frasin (Frasinus excelsior), carpen (Carpinus betulus), iar la altitudini mai joase – gorun (Quercus petraea), tei (Tilia tomentosa).

Pădurile de la altitudini mici

Etajul pădurilor de gorun se întâlnește la altitudini de 200-800 metri și este net dominat de asociațiile de gorunete, alte specii fiind putin prezente – fag, frasin, paltin, jugastru (Acer campestre), tei etc. Pădurile de cer (Quercus cerris) și garnită (Quercus frainetto), cele de stejar brumăriu (Quercus pedunculiflora), de stejar pufos (Quercus pubescens) și de stejar pedunculat (Quercus robur) alcătuiesc etajul vegetației arborescent din câmpie, la altitudini de 100-300 metri. Zăvoaiele, reprezentând asociații azonale, sunt alcătuite predominant din anin alb (Alnus incana) la munte, din anin negru (Alnus glutinosa) și salcie (Salix fragilis) la dealuri, din plop (Populus alba, Populus nigra), anin și salcie la câmpie.

Generalităţi privind fauna României

Fauna, datorită particularității ei de a fi „mai puțin fixă” în teritoriu, are o răspândire largă, însă există specii caracteristice etajelor de vegetație și de relief și care, în același timp, constituie și valori peisagistice deosebite.

Vezi și Clima României

Fauna din zona stepei şi silvostepei

În zona stepei și silvostepei, corespunzătoare câmpiei, caracteristice sunt: iepurele, popândăul, hârciogul, orbetele, iar dintre păsări – prepelița, potârnichea și dropia (declarată specie ocrotită de lege). În Dobrogea se întâlnesc broasca țestoasă de uscat și vipera.

Fauna din pădurile de foioase şi conifere

În etajul pădurilor de foioase, frecvente în zona dealurilor, specifice sunt: mistrețul și viezurele, lupul, vulpea, pisica salbatică, precum și specii din zonele vecine, ca iepurele, veverița, căprioara. De asemenea, în multe din aceste păduri a fost colonizat cerbul. Dintre păsări se remarcă ciocănitoarea și cinteza, precum și, prin colonizare, fazanul. În etajul pădurilor de fag și conifere, care se suprapune zonei montane și submontane, sunt caracteristice ursul, cerbul, râsul, apoi cocoșul de munte, găinușa de alun, iar în etajul alpin apar în mod frecvent capra neagră și acvila.

Fauna acvatică

Fauna acvatică este dominată de specii piscicole, reprezentate de păstrav – în apele de munte; crap, stiucă, plătică, șalău – în zona de câmpie și în Delta Dunării, iar pe fluviul Dunărea apar nisetrul, morunul, pastruga și cega – ce vin din Marea Neagră aici pentru a depune ouăle. În Marea Neagră trăiesc scrumbii albastre, calcani, stavrizi, guvizi etc.

Articole înrudite:

Valea Uzului – oaza drumeților Munții Carpați – coloana vertebrală a României Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa – un loc binecuvântat Parcul Național Cozia – un potențial natural și antropic Parcul Național Călimani Miez de natură în inima orașului Lacul Izvorul Muntelui Grădina Botanică din Prăjeşti – un spaţiu revitalizant si inviorător Marea Neagră – misterele din adâncuri Parcul Național Retezat – un ținut fermecat cu privire albastră Amintiri din vacanța în paradisul Seychelles Băile Balvanyos – o oază de sănătate Colierul ce împodobește Făgărașul Parcul Național Cheile Bicazului – Hășmaș – un monument al naturii protejat