Voluntariatul – o alegere de viitor

echipa_voluntariatZi de zi, intâlnim diferite chipuri de oameni: chipuri triste, zâmbitoare, curioase, arogante, cu un puternic simț analitic, sau care sugerează invidie, răutate. Toate acestea ne influențează într-un mod fie pozitiv, fie negativ, și ne marchează existența. Mediul în care trăim este adesea ostil și mulți dintre noi caută să-și desfășoare un ritm al lor, un ritm care să treacă testul timpului.

Cel mai frecvent, adolescenții care de-abia acum intră în viață, încep să căute repere, motivații, scopuri, deprinderi, aptitudini. Caută să fie ei înșiși, încercând să descopere singuri încotro merită să-și mute punctul de referință.

În viață sunt multe începuturi, unele mai dificile ca altele. În concretizarea unui stil de viață, persoana în cauză trebuie să depășească, în primul rând, comoditatea. Trebuie să iasă din zona sa de confort, trebuie să se lipsească de trecerea vremii, așteptând să fie mâine; iar pe de altă parte, ritmul vieții implică asumarea și temperarea tentației de a ceda. Realmente, compromisurile se manifestă încă din adolescență. Fiecare dintre ele se află în concordanță cu propriile gânduri, dorințe si emoții.

Cea mai bună modalitate de a susține cele spuse anterior, cred eu, este exemplul personal, experiența mea de până acum. În ceea ce mă privește, un început cu totul și totul special a fost acela al voluntariatului. Un început pe de o parte simplu, iar pe de altă parte plin de esență.

centrul_henri_coandaMajoritatea dintre noi știm ce înseamnă voluntariatul, însă pentru cei necunoscători – „Voluntariatul este activitatea desfășurată din proprie inițiativă, prin care o persoană fizică își oferă timpul, talentul și energia, în schimbul altora, fără o recompensă de natură financiară.” Din punct de vedere teoretic „voluntariatul” este surprins în ansamblu. Prin definiție, nu reflectă altceva decât imaginea fadă a acțiunii benevole. Până să ajung să practic voluntariatul, acordam cuvintelor doar sensurile denotative. Nu reușeam să pătrund profunzimea cuvântului, să-l valorific…

Implicându-mă în activitatea de voluntariat a Centrului Rezidențial „Henri Coandă” Bacău, nu numai că surprind frumusețea și emoția în orice, ci mi-am și definit anumite trăsături definitorii, pe care vi le voi prezenta în cele ce urmează. Mergând la centru între 2 şi 10 ore pe săptămână, rutina mea nu se mai putea numi firească, întrucât la fiecare șapte zile constatam, spre surprinderea mea, că prin interacțiunea cu adolescenții și copiii din centru, prin rezolvare de teme, prin desfășurarea de jocuri proiecte și planuri, prin asistarea la concursuri și serbări, în mine se produceau schimbări. Persoanele de acolo necesită un tratament special și prin felul lor lor de a fi sunt extrem de deosebite.

Citește și  Un secol al memoriei. Literatură şi conştiinţă comunitară în epoca romantică

Aflându-mă în mijlocul lor, mă detașam de sine și de tot, mă raportam doar la ei, străduindu-mă astfel, să aflu cât mai multe despre ei și să le arăt că îmi pasă de ei, că nu sunt indiferentă la durerea umană. Printre ei, realizez că sunt un neica-nimeni și mă mândresc cu asta; totodată că îmi valorific într-un alt mod, mult mai original şi dinamic, ceea ce dobândesc pe parcursul timpului la școală și în activitatea mea zilnică, că sunt stimulată de ideea că pot crea ceva prin forțele mele proprii, doar cu mine însămi și creativitatea mea, că pot face ceva pentru cei în nevoie, că le pot oferi șanse și noi oportunități. De asemenea, din partea lor primesc cele mai mici atenții din lume: zâmbete, îmbrățișări, sărutări pe obraz, sfaturi, cadouri lucrate manual; la care răspund cu aceleași gesturi familiare.

Faptul că merg la ei și îmi petrec cât timp pot de mult, nu îl văd ca pe un efort, deoarece fac ceea ce-mi place cu ei, la modul cel mai firesc. Fiecare dintre copii și-a pus amprenta în ceea ce am devenit astăzi. În decursul de aproape un an de voluntariat, am realizat atât de multe lucruri…. În primul rând, am diminuat egoismul din mine, am învățat să împart ceea ce am cu toți cei din jurul meu, să ofer și sa ajut necondiționat, fără a aștepta ceva la schimb. În al doilea rând, mi-am deprins modul de a empatiza cu ceilalți, mai precis, am învățat să caut puncte comune cu alți oameni, să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am, să văd partea bună a lucrurilor, să apreciez la justa valoare. În cel de-al treilea rând, mi-am temperat impulsivitatea, încăpățânarea și susceptibilitatea.

Un alt aspect important ar fi reprezentat de punctualitate și seriozitate; promisiunile făcute față de copii, programul, cât și dorința de a-i revedea au contribuit la consolidarea acestora. În al cincilea rând, situația mea școlară și aptitudinile mele s-au îmbunătățit considerabil. Pe zi ce trecea, aveam tot mai multă inspirație, poftă de viață, optimism, încredere în mine, iar teama de eșec și ridicol nu mai existau în atitudinea și vocabularul meu.

Citește și  Teama, conştientizare sau inconştienţă

Incredibil este modul în care ajunsesem să degaj energie, să fac mai multe lucruri deodată, adică ceea ce se numește multi-tasking, să mă responsabilizez cu tot mai multe sarcini, să mă privesc cu mai multă atenție, să-mi materializez propriile gânduri și dorințe, să învăț lucruri practice și lecții de viață, și nu în ultimul rând, să practic meditația cu mine însămi.

Toate aceste lucruri mi-au fost confirmate și de cei apropiați mie, sub diferite forme. Acum, chiar imi dau seama că aproximativ un an mi-a schimbat viața, că am atins un alt nivel mai apropiat de cel al maturității; și tin să vă readuc la cunoștință ceea ce a jucat un rol atât de important în viața mea, și anume – VOLUNTARIATUL. Această activitate face parte din existența mea, reprezentând o parte semnificativă din ceea ce sunt eu. Nu-mi imaginez sa renunț vreodată, fiindcă pe zi ce trece mă regăsesc tot mai mult in lucrurile pe care le fac și în ajutorul pe care îl pot acorda la nevoie. Îmi plac oamenii pe care i-am întâlnit, apreciez determinarea persoanelor de a nu renunța și iubesc faptele bune.

Considerând ca oamenii s-au născut buni de la natură, sunt de părere că este de datoria mea să le fac cunoscută, în cazul în care nu știu, faptul că voluntariatul ne încurajează spre o viață mai bună și ne îndeamnă spre noi încercări de actualitate. Cât de minunat este să ajuți, cât de împlinit te vei simți ulterior, precum și celelalte afirmații menționate sper să vă motiveze suficient încât să vă înscrieți în cadrul unor activități benevole, și să cunoașteți idealul de iubire de oameni în care vă puteți regăsi pe deplin…

Elena Nechita