Împreună – nu doi, ci șapte miliarde: despre voluntariat

volunteerFiind dominați de tehnologii noi, ne conservăm timpul, fără a observa viteza cu care specia umană sporeşte. Știm, exact ca un calculator, să îndeplinim funcții (tot ceea ce ne diferențiază de acesta e faptul că mai scriem și vorbim cu diacritice). Suntem preocupați strict de metrii pătrați din curtea noastră și de ceea ce ține de persoana întâi, singular. Cine a zis că a înainta întotdeauna înseamnă a evolua? Așadar, simplul fapt că am ajuns în mileniul al treilea nu ne garantează cu nimic că am fost mai buni decât predecesorii noștri.

Ne-a mai rămas a face ceva; ceva departe de a fi o notă de subsol, și anume: să ne desprindem de ego-ul nostru și să fim împreună pentru toți. Ruperea de lumea virtuală și acțiunea într-un timp real constituie un pas spre aderarea la o societate sănătoasă, la propriu și la figurat, iar pentru aceasta este necesară implicarea noastră în proiectele de dezvoltare și creștere sustenabilă. Nu am dreptate când spun că voluntariatul este șansa secolului XXI?

Cel puțin pentru mine, voluntariatul a devenit un stil de viață. Pe lângă faptul că această activitate presupune plenitudinar șansa cea mai reală și minunată de a descoperi oameni noi, de a-ți împărtăși abilitățile și de a asimila altele – parte care rămâne a fi cea mai frumoasă, totuși –  de asemenea, tot voluntariatul presupune antrenarea abilităților pe care le deții pentru un viitor profesional asigurat și bogat în experiențe. Mai ales pentru studenți, voluntariatul presupune tatonarea terenului de dinaintea angajării și garantarea unui succes sporit la un eventual post de muncă, întrucât, în cadrul unei organizații non-guvernamentale, începi, cu pași mici și perseverenți, să te adaptezi unui grup de persoane – fapt continuat deja în carieră. A fi voluntar înseamnă să iubești oamenii și să-ți faci din acel grup o familie, cu care să împarți o experiență, o pauză, un zâmbet, o poză 🙂

Citește și  Erasmus în Republica Cehă

N-aș înceta vreodată să voluntariez. A nu te opri niciodată din procesul învățării înseamnă să fii voluntar, pentru că asta presupune să frecventezi o altă școală, una cu program de educație, dar  non-formală. De ce să-mi tai creanga de sub picioare? ONG-urile fix asta sunt: crenguța sau soclul esențial al societății contemporane. Ele sunt vehiculele care promovează seturi de valori indispensabile ascensiunii civile, iar tinerii care devin membrii acestor tipuri de instituții și care se implică în astfel de activități tocmai au aderat la grupul celor cărora le pasă de viitorul țării și, implicit, de viitorul lor. Apoi, tot în cadrul organizațiilor de acest gen, tinerii pot încheia contracte de internship, iar munca depusă, fiind recunoscută ca practică, poate fi trecută, efectiv, în CV, întrucât acesta trebuie completat zilnic, iar activitățile de voluntariat se înscriu printre cele mai prețuite aspecte în ochii unui angajator.

Cred că aș putea foarte simplu să observ pe stradă un voluntar, pentru că aceștia sunt oameni speciali, au ceva individual și se manifestă altfel în societate decât tinerii obișnuiți. Voluntarii au ceva aparte în privire, în zâmbet și sunt, desigur, mai receptivi la fiecare semnal al naturii sau al societății. Se spune că trebuie să fii suma celor care te înconjoară. Aşadar, acei oameni care aleg să dedice societății acele câteva ore din orarul lor sunt tocmai cei cărora le pasă de ceilalți din jurul lor. Conceptul de voluntariat s-a născut din iubire față de ceea ce faci și completarea neajunsului, înlocuirea răului cu mai binele. Dacă aceste lucruri n-ar fi, mai bine lipsă. Dacă aceste lucruri n-ar exista, tot efortul ar fi unul sisific, iar visele – ceea la ce Lucian Blaga ne îndeamnă să nu renunțăm – ar fi castele-n Spania. Trebuie să te implici, altminteri devii complice la ceea ce duce la dezbinarea, degradarea societății, dar și a ta, personală.

Citește și  Pupincurism vs. verticalitate

Maria Dicusar