Omul și artistul Constantin Brâncuși

Constantin Brâncuși (n. 19 februarie 1876, Hobița, Gorj – d. 16 martie 1957, Paris) este cunoscut atât în România cât și în occident ca fiind sculptorul care a avut o covârșitoare contribuție la înnoirea viziunii plastice în sculptură.  România este pe buzele multor străini tocmai datorită acestui maestru de neegalat al sculpturii. Persoană marcantă a lumii artistice, și-a conturat traiectoria ascendentă pe meleagurile gorjene în sânul unei familii numeroase, el fiind cel de-al șaselea fiu al lui Radu Nicolaie Brânuși și Maria Brâncuși.

Încă din frageda-i pruncie a pășit în lumea sculpturii, mai întâi ca ucenic în ateliere și prăvălii. Mâinile lui creatoare de noi dimensiuni nu au fost trecute cu vederea și a fost înscris în 1894 la Școala de Arte și Meserii din Craiova. După patru ani poposește la București unde urmează studiile la Școala de bellearte. În timpul studenției obține mențiunea onorabilă pentru opera sa, Bustul lui Vitellius în 1898. Intrarea în lumea artei capătă noi dimensiuni odată cu distincția primită în 1900 pentru Cap de Laocoon și pentru Studiu un an mai târziu.

Timp de doi ani, între 1900 și 1902 realizează Ecorșeu, o reprezentare a corpului omenesc ce va ajunge după finalizare în școlile de medicină românești. Lucrarea în original a fost expusă la Galeria Brummer din New York City în 1933 de Marcel Duchamp. Povestea plecării în Franța este una care, inevitabil, atrage atenția și naște sentimente de respect față de sculptorul român.

Din dorința de al ajuta pe Brâncuși să-și poată plăti drumul până în orașul parizian, Dimitrie Gerota (cel care l-a ajutat la realizarea Ecorșeu-lui) alături de alte personalități au comandat realizarea bustului lui Carol Davila. Banii urma să-i primească în două tranșe: una înainte de a începe lucrarea, iar cea de-a doua la finalizarea bustului. Zis și făcut. Odată lucrarea terminată, aceasta a fost prezentată în fața consiliului care o comandase și nu puține au fost părerile în contradictoriu cu viziunea artistului. Cum mereu se găsesc persoane care să critice ceea ce nu înțeleg, iată că viziunea artistului este aspru criticată, cerându-se diverse modificări. Mâhnit de incapacitatea de a-i înțelege sculptura Brâncuși se retrage și optează să parcurgă jumătate din dumul spre Paris pe jos, refuzând cea de-a doua tranșă de bani.

Ar fi fost o muncă ușoară, dar ca de prostituată, care mi-ar fi adus cei câțiva bani cât îmi trebuiau ca să-mi plătesc un bilet de drum de fier până la Paris. Dar ceva care se înnăscuse în mine și pe care simțeam că crește, an de an și de câțiva în rând, a izbucnit năvalnic și nu am mai putut răbda. Am făcut stânga-mprejur, fără nici un salut militar spre marea panică și spaimă a doctorului Gerota, de față… și dus am fost, pomenind de mama lor. (Afirma câțiva ani mai târziu sculptorul român.)

 Ajuns în München, pornește într-o călătorie la pas prin Bavaria și Elveția, ajungând la Langres în Franța. Din cauza fenomenelor meteorologice nefavorabile Brâncuși este încercat de o pneumonie infecțioasă și este internat în stare critică la un spial de maici. Puterile-i fiind slăbite în urma suferinței, parcurge drumul de la Lunéville la Paris cu trenul.

În 1905 reușește să se numere printre cei admiși la  École Nationale Supérieure des Beaux-Arts și lucrează timp de un an în atelierul lui Antonin Mercie. Considerând că ,,La umbra marilor copaci nu crește nimic” a început singur să confere  o viziune palpabilă viziunii sale. Astfel, în 1907 creează prima versiune a Sărutului, lucrarea care de la an la an a căpătat noi forme, până în 1940 când finalizează Poarta sărutului. Lucrare ce se regăsește în Ansamblul Monumental din Târgu – Jiu.

În 1907 reușește să închirieze un atelier la Rue și are legături strânse cu avangarda artistică pariziană. Deși se află la mii de km distanță de patria mamă, Brâncuși nu se îndepărtează de țara leagăn și participă la numeroase expoziții colective din București și Paris luând ciclurile Păsări măiestre, Muza adormită, Domnișoara Pogany. În 1914 reușește să deschidă pentru prima oară în SUA expoziția Photo Secession Gallery, care s-a bucurat de un real succes, iar 10 ani mai târziu este deschisă cea de-a doua expoziție a sa la New York. După cinci lucrări ale lui Brâncuși apare în 1919 volumul La Roumanie en images. Activitatea creatoare a lui Brâncuși s-a situat într-o continuă ascendență, expozițiile cu sculpturile sale realizându-se în Statele Unite ale Americii, Franța, Elveția, Olanda sau Anglia.

Apreciat în țările occidentale, dar contestat în epoca trialismului socialist în România. Cu toate împotrivirile sistemului politic din România, în 1956 are loc la București prima expoziție personală a lui Brâncuși din Europa. Considerat de statul român ca fiind un reprezentant al burgheziei decadente, opera sa a fost respinsă, atelierul lui Brâncuși a revenit statului francez.

Abia după 7 ani de la moartea sa, opera lui Brâncuși a început sa capete valoare cu adevarat în România, iar de la an la an Brâncuși a fost îmbrăcat în imaginea geniului național. Românii apreaciază adevăratele valori născute din țărâna plaiurilor mioritice, abia după ce acestea părăsesc această dimensiune. Este necesar să cunoaștem valorile naționale să le respectăm truda și să ducem mai departe bogăția culturală pe care ne-au lăsat-o.

Mihaela – Ștefania Puțeanu

Articole înrudite:

Parada costumelor Belle Epoque la Miclăușeni Academia Română Mărturii din vreme de război Un desert cu binecuvântare Alexandru Papacostea – un aroman respectabil Munţii Rarău-Giumalău – diversitate peisagistică Marin Preda – cel mai iubit dintre… bărbați Nicolae Labiș – buzduganul unei generații Piotr Ilici Ceaikovski – Vindecător de suflete Teatrul românesc – Marca tradiției folclorice Emil Cioran – ,,Omul este cel mai scurt drum între viață și moarte!” Iona – un simbol, nu o individualitate Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre. De ce tinerii aleg să citească subliteratură?