Academia Română

Prezentare generală

logo_academia_romanaCel mai înalt for științific și cultural al României, înființat la 1 aprilie 1866, sub numele de Societatea Literară Română, își propunea stabilirea ortografiei și elaborarea dicționarului și gramaticii limbii române. La 1 august 1867, adoptând statutele, devine Societatea Academica Romană cu secțiunile: literar-filologică, istorico-arheologică și de științe ale naturii.

La 29 martie 1879, societatea, numită Academia Română, este declarată instituție națională cu rol fundamental în elaborarea și editarea unor serii și colecții de documente istorice, studii științifice, ediții critice, bibliografii și cataloage.

Academia Română (clădirea veche) Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Academia_Romana.jpg (Gikü)
Academia Română (clădirea veche)
Sursa: https://commons.wikimedia.org/wiki/File:Academia_Romana.jpg (Gikü)

Între 1948 și 1989, își pierde autonomia. După 1990, Academia Română se reorganizează și funcționează cu 12 secții științifice, cu 4 filiale (Iași, Cluj-Napoca, Timișoara și Târgu Mureș) și cu 66 institute și centre de cercetări științifice, cu o bibliotecă, o editură, fundații, stațiuni experimentale, case memoriale etc. Academia Română are un număr  de 181 membri titulari și corespondenți. Decernează anual premii prestigioase și editează periodice proprii „Analele Academiei Romane„, „Academica„, reviste ale institutelor.

Actualul președinte al Academiei Române este dl. Academician Ionel Valentin Vlad (inginer electronist, fizician, doctor inginer, membru titular al Academiei Române din 2009).

Prezidiul Academiei mai are în componența sa și 4 vice-președinți (Acad. Cristian HeraAcad. Alexandru Surdu, Acad. Bogdan C. Simionescu, Acad. Dinu C. Giurescu) și pe secretarul general  Acad. Victor Voicu. (septembrie 2015).

Biblioteca Academiei

Biblioteca Academiei este cea mai mare biblioteca științifică din România, cu 10.500.000 unități de evidență. Înființată în 1867 cu scopul depozitării documentelor de importanță națională. Aici se păstrează circa 85% din fondul național de manuscrise și documente manuscrise, colecții de hârtii, stampe, fotografii, partituri muzicale, monede. Majoritatea fondurilor au fost cedate prin donații.

Un rol important in organizarea bibliotecii l-a avut Ioan Bianu ((1856-1935). A elaborat „Bibliografia românească veche”. Datorită planurilor sale bine elaborate și  urmărind stilul occidental de organizare a bibliotecilor, Bianu a reușit să transforme Biblioteca Academiei în Biblioteca Naţională a României.

Academia Română (clădirea nouă) Sursa: Wikipedia (Gikü), http://bit.ly/1irPvmu
Academia Română (clădirea nouă)
Sursa: Wikipedia (Gikü), http://bit.ly/1irPvmu

Secții Științifice

Academia Română (2015) are în cadrul său 14 secții științifice dintre care enumerăm:

  1. Secţia de Filologie şi Literatură – Acad. Eugen Simion;
  2. Secţia de Ştiinţe Istorice şi Arheologie – Acad. Alexandru Vulpe;
  3. Secţia de Ştiinţe Matematice – Acad. Viorel Barbu;
  4. Secţia de Ştiinţe Fizice – Prof. Nicolae Victor Zamfir (interimar);
  5. Secţia de Ştiinţe Chimice – Acad. Marius Andruh;
  6. Secţia de Ştiinţe Biologice –Acad. Maya Simionescu;
  7. Secţia de Ştiinţe Geonomice – Acad. Mircea Ioan Valentin Săndulescu ;
  8. Secţia de Ştiinţe Tehnice – Acad. Dorel Banabic ;
  9. Secţia de Ştiinţe Agricole şi Silvice – Acad. Cristian Hera
  10. Secţia de Ştiinţe Medicale – Acad. Victor Voicu;
  11. Secţia de Ştiinţe Economice, Juridice şi Sociologie – Acad. Mugur Isărescu ;
  12. Secţia de Filosofie, Teologie, Psihologie şi Pedagogie – Acad. Alexandru Surdu;
  13. Secţia de Arte, Arhitectură şi Audiovizual – Acad. Răzvan Theodorescu;
  14. Secţia de Ştiinţa şi Tehnologia Informaţiei – Acad. Florin Gheorghe Filip;

În vederea dezvoltării științei, ştiinţei, literelor şi artelor în ţară, Academia Română are în cadrul său 60 de instituții și centre care contribuie la realizarea anumitor programe de interes național.

Membri

Academia Română este formată din  membri titulari, membri corespondenți și de onoare, toți aleși pe viață, totuși există excepții. În 1882, Alexandru Viziru a fost ales membru al Academiei, iar în urma incidentului din 1903 (când a fugit din România pentru că fusese acuzat de delapidare) a fost înlăturat din rândul membrilor. O personalitate poate fi numită membră a Academiei și post-mortem, dacă se constată că activitățile ei au adus o puternică influență în mediul academic.