Marin Preda – cel mai iubit dintre… bărbați

„Primejdia în care se află un bărbat care iubeşte total o femeie seamănă cu aceea a unui om care a atins un fir de înaltă tensiune şi care, dacă nu se zbate, dacă instinctul nu l-a ajutat să se smulgă în chiar clipa când a fost zgâlţâit, moare agăţat acolo fără scăpare” (Marin Preda)

Pentru cele 3 soții pe care le-a avut, Marin Preda, a fost cel mai iubit dintre pământeni, era genul de bărbat pe care orice femeie și-l dorește alături. Scriitorul a iubit cu pasiune și a suferit din dragoste, așa cum face fiecare om, la un moment dat.

Viața amoroasă a lui Marin Preda s-a limitat la trei iubiri: Aurora Cornu, Eta Vexler și Elena Mitev. Aurora Cornu a fost marea lui iubire, Eta Vexler a fost soția evreică a lui, iar Elena Mitev a fost cea care i-a dăruit doi fii.

Marin-Preda-Aurora-CornuSe spune că Preda era atât de ocupat de carieră, încât acesta nu a avut iubiri în adolescență care să-l marcheze în mod unic și deosebit și să-i influențeze felul de a scrie și de a-și înșirui gândurile, dar totuși prima lui mare iubire l-a marcat și l-a făcut să sufere, iar din această suferință s-a născut sensibilul Marin Preda.

Pe Aurora a cunoscut-o la vârsta de 32 de ani, iar aceasta avea atunci numai 20 de ani. Povestea lor de dragoste a început la mare, unde aceștia s-au văzut întâmplător în anul 1952, însă între ei nu a fost nimic mai mult decât câteva dialoguri. Ironia sorții este că, 2 ani mai târziu, aceștia se revăd din nou la mare, de parcă aceasta îi aștepta ca să-i unească sufletește.

Scriitorul se îndrăgostește de ea, apoi îi scrie prima scrisoare de dragoste direct de pe malul mării:

 „Dar iată că o adiere de durere, de părere de rău, de mâhnire izvorăşte din inima mea. Te-am făcut să suferi (nu ştiu unde, când şi de ce), dar simt că acest lucru s-a întâmplat şi mi-e greu să îndur asta acum, singur, cu gândul la tine, scriindu-ţi întâia mea scrisoare de dragoste. (…) Te iubesc de tot, cu părul tău, cu hainele tale verzi, cu salopeta şi sandalele tale ciudate. Iubesc cingătoarea ta ascunsă, copcile, oasele trupului tău… Totul, aspiraţiile tale, somnul tău… Vanitatea şi cochetăria ta distilată, neliniştile tale profunde, gândul tău puţin îngheţat, categoric şi fără ascunzişuri, atât de temut de către amatorii de compromisuri“.

Așadar, acesta este felul în care a început să ardă focul iubirii pentru cei doi, pentru că imediat, Marin Preda nu a mai stat pe gânduri și a cerut-o de nevastă pe tânăra și frumoasa Aurora Cornu, care a luat această propunere drept o glumă și a plecat de la mare, lăsându-l pe scriitor cu sufletul topit după ea. Profund marcat de plecarea ei și de razele de lumină pe care i le-a lăsat Aurora în suflet, el îi scrie:

Citește și  O briză răcoroasă sau un strop de căldură?

„Dragă Aurora, după ce ai plecat în seara aceea… am venit acasă ca şi când nu s-ar fi întâmplat nimic şi eram foarte mirat de această senzaţie. Ştiam că te-am cunoscut, ştiam că ne-am plimbat împreună, că ceasuri întregi am stat fascinat de prezenţa ta, că sufletul meu a tremurat de nenumărate ori la auzul glasului tău şi că în ultima vreme tot ce era aici, marea şi valurile, şi răsăritul soarelui, şi apusul, şi portiţa vilei, şi apele minerale, şi nopţile cu stele, erai tu şi aceasta din prima zi şi atât de mult, încât tot ce ştiam, că te-am cunoscut şi m-am bucurat, toate acestea mi se păreau atât de fireşti, încât plecarea ta nu putea să strice ceea ce se realizase, plecarea ta nu însemna aproape nimic, plecarea ta nu putea să ia după tine toate acestea.”

 Povestea însă nu se încheie aici, pentru că cei doi se căsătoresc 3 ani mai târziu. Din corespondențele lor rezultă că scriitorul nu a încetat s-o iubească pe femeia de care s-a îndrăgostit la mare nici după căsătorie:

 „Te-am sărutat la staţia de tramvai de două ori, întocmai ca în copilărie, când plecam la câmp înfricoşat de soare şi beam dinainte apă multă. Dar apa băută fără sete nu înlătură setea de mai târziu, ci doar te chinuie, prin amintirea ei, aşa cum mă chinuie pe mine acum sărutările luate la despărţire. Ele nu ţin locul dorinţei chinuitoare care mă stăpâneşte acum în amintire, de a te strânge la piept şi a sorbi bucuria de pe buzele tale iubite. Noapte bună trupului tău drag şi ochilor tăi frumoşi! Fii liniştită şi dormi. Odihneşte-te şi vino sâmbătă! Eu te iubesc atât de mult…“

Tot Aurora a fost cea care i-a descoperit manuscrisul “Moromeții” într-un sertar, iar despre aceasta operă s-a spus că a fost singurul copil imaginar al celor doi.

Citește și  O decizie înțeleaptă

Din păcate însă, iubirea lor a avut un final nefericit, pentru că Aurora l-a părăsit pe soțul ei în 1957, cu pretextul că vrea să vadă lumea, să își dezvolte cariera. La despărțire, au plâns amândoi. Preda a suferit mult timp din lipsa ei, a avut depresie chiar și a fost internat în spital, dar și Aurora a suferit, chiar dacă a fost alegerea ei. La un moment dat, mai târziu, chiar a declarat că s-a gândit la el mereu, l-a visat, l-a dorit.

Soarta i-a readus față în față după câțiva ani de la finalizarea divorțului, iar prima lui întrebare a fost: “De fapt, tu de ce m-ai lăsat pe mine?” La care ea i-ar fi răspuns: “Nu ştiu, Marine…“

Scriitorul a suferit enorm și mereu s-a tot întrebat de ce a fost părăsit. Mai mult, în “Jurnal Intim”, acesta scria: “Există, mă întreb acum, ceva mai banal şi mai lipsit de interes spiritual ca în această dezamăgire a mea cu Aurora?”

Iar despre Aurora se zvonea că, stabilită  în Paris, făcea ședințe de spiritism, pentru a se reîntâlni, măcar acolo, cu Marin , care deja nu mai era printre cei vii și chiar a recunoscut că: “Îl aștept în viața următoare…”

Maria Bocicov