Categorie: Literatură
-
Margareta Nadolschi… cum uităm importante valori românești
După o viaţă într-o continuă ascendență profesională şi spirituală, după nenumăraţi ani de trudă intelectuală şi de realizări profesionale, viaţa Margaretei Nadolschi a devenit încet, încet, o ruină, ca rezultat al ignoranţei faţă de cultură, al superficialităţii, ce zvâcnesc în cei ce pot face ceva şi nu fac. Am întâlnit-o într-o după-amiază de duminică, la […]
-
Și spune-mi, de ce-i toamnă? Și frunza de ce pică?
E toamnă și se simte. Copacii își iau rămas-bun de la podoabele lor de frunze, acestea își rostesc ultimele cuvinte de dor și cu ultimele puteri, se rup de ultimul fir care-i leagă de ram: Adio… Apoi, se rotesc în aer, de dragul unor vremuri ce au apus, apoi se aștern domol la pământ, acesta […]
-
Pe culmile disperării 🙂
Cartea „Pe culmile disperării” scrisă de Emil Cioran, când avea doar 22-23 ani, mi-a marcat studenţia, pentru că şi eu aveam atunci 22-23 ani. Avea un lirism special, în care termeni obişnuiţi căpătau o formă filosofică specială. Sunt paragrafe în cartea lui care îţi dau mult de gândit despre sensul existenţei, despre moarte, despre relaţia cu divinitatea, […]
-
Unde suntem noi, cei de altadata?
Cam toate lucrurile neplăcute se întâmplau când nu era tata acasă. Tata era șef de garaj, la întreprinderea de transport în comun. La ora 3,30, dimineța, venea maşina de serviciu și-l lua din poartă. Mașina de serviciu era un autobuz Setra, vai de mama lui. Eu rămâneam cu mama până seara târziu când se întorcea […]
-
Tanti Clara
Tanti Clara era un”ghem de babă”, cum zicea mama. O femeie micuţă şi fragilă, cu părul alb, imaculat, strâns ȋntr-un coc simplu. Provenea dintr-o familie mic-burgheză. Ea, grefieră la Baroul avocaţilor, ȋn perioada dintre cele două războaie. Văduvă de tânără. Soţul, un funcţionar afemeiat şi cartofor, murise de plămâni şi o lăsase cu două fete. […]
-
Viorica
Cred că majoritatea minciunilor pe care le-am spus ȋn viaţă au fost până la vreo 9 ani. Cât am stat ȋn curtea aceea. Copil unic la părinţi. Copil ȋntr-o curte fără copii. Priveam de dimineaţa până seara peste gard. Acolo era un imobil cu mai mulţi copii, baieţi si fete. Acolo stătea Viorica. O fată […]
-
Speranță, întoarce-te acasă!
Există momente când un vierme înfometat al nesiguranței și confuziei te roade pe dinăuntru, te roade greu, te roade adânc. Pe cât de adânc te roade el, pe atât de pierdut și de singur te simți tu. Respiri, vezi, pășești, dar parcă toate aceste funcții vitale ale corpului tău se autodirijează fără bagheta ta, se […]
-
Față în față cu îmblânzitorii cuvântului
„Știi că tocmai ai terminat de citit o carte bună, dacă după ce ai întors ultima pagină, te simți ca și cum ai fi pierdut un bun prieten.” – Paul Sweeney Evenimentele culturale, la care am ocazia să particip, mă fac de fiecare dată să-mi reamintesc că cuvântul n-a fost și nu va fi detronat niciodată, […]