Margareta Nadolschi… cum uităm importante valori românești

home-431331_640După o viaţă într-o continuă ascendență profesională şi spirituală, după nenumăraţi ani de trudă intelectuală şi de realizări profesionale, viaţa Margaretei Nadolschi a devenit încet, încet, o ruină, ca rezultat al ignoranţei faţă de cultură, al superficialităţii, ce zvâcnesc în cei ce pot face ceva şi nu fac.

Am întâlnit-o într-o după-amiază de duminică, la nici 40 de kilometri de Bacău, în comună Ardeoani. O femeie micuţă, în jur de 85 de ani, pe chipul căreia viaţa nedreaptă şi-a lăsat amprenta cutremurător de adânc. Sprijinită într-un băț, stătea în faţa casei sale…ce-i drept, este impropriu spus casă, era o dărăpănătură, transformată într-o închisoare în care zac sufocate, nu simple amintiri ale unei bătrâne, ci un trecut bogat pentru cultura naţională.

Dar cine este Margareta Nadolschi?

La o accesare a site-ului de căutare Google, găsim vag câteva informaţii, un singur articol.

Se număra printre cei mai buni translatori români, soţia astronautului Victor Nadolschi. Şi-a construit viaţa, urmărind o continua evoluţie profesională. Este omul care a stat de nenumărate ori la aceeaşi masă cu George Bacovia şi soţia acestuia, Agatha.

“Eram la liceul de fete, iar Agatha îmi băga în sân bileţele pe care eu i le transmiteam lui Bacovia. Colegele mă întrebau: “Ce îţi dă Agatha?”… “Ei, nişte bomboane”,le raspuneam eu”. Păstra taina corespondenței cu sfinţenie. Cu o curiozitate lingvistică de nestrămutat , încercăm să aflăm conţinutul mesajelor scrise, dar nu obţinem decât un “scria frumos”. Ori trecerea anilor şi-a spus cuvântul, ori doamna Margareta încă păstrează confidenţialitatea acelor bilețele.

Îmi zugrăveşte un trecut frumos, însă prezentul îmi cutremură raţiunea şi sufletul şi îmi dau seama că viaţa e un paradox. Margareta Nadolschi locuieşte singură, uitată de lume, într-o locuinţă fără lumină electrică, fără căldură, unde vântul pătrunde prin toate colţurile. Cu paşi grăbiţi se instalează iarna şi inevitabil mă întreb: Ce va face această bătrână? Cum va supravieţui? Cine îi poartă de grijă? Boala, sărăcia, tristeţea i-au măcinat strălucirea, pofta de viaţă de odinioară. Acum, doar trei câini “de rasă”, spune ea, îi mai animă suferinţa.

Citește și  Vernisaj organizat de Gh. Zărnescu la Galeria „Nouă” din Bacău

Mihaela -Ștefania Puțeanu