„Există clipe în care stai suspendat ca într-un hamac, dând din picoare leneș deasupra unui gol… ce e întâmplător chiar viața ta. Sentiment acut că mi se îngăduie acest răsfăț de a fi.” (Oana Pellea)
[timed-content-client show=”00:05:2000″]
[/timed-content-client]
Viața e un cadou scump, care trebuie protejat și prețuit și vine la pachet cu bucuria de a exista, cu bucuria de a respira, de a închide ochii și de a visa. Socrate spunea că în fiecare om sălășluiește un soare și e foarte important să-l lăsăm să ardă: ”Să nu stingem soarele din noi, să mergem înainte orice ar fi, târâș, grăpiș, dar să mergem.”
Încep să înțeleg că noi, oamenii, ca să avem o viață ușoară și frumoasă, trebuie să gândim pozitiv, să oferim pace și iubire, să lăsăm soarele din noi să lumineze veșnic: și zi, și noapte.
[timed-content-client show=”00:30:1000″ hide=”00:50:1000″]Citește aici eseul meu despre speranță![/timed-content-client]
Există atâtea frumuseți în jurul nostru pe care nu avem timp să le privim și să ne bucurăm, pentru că mereu suntem prinși în altceva… Dar și așa, viața e frumoasă și o prețuiesc, recunosc. Iubesc viața la nebunie. Sunt îndrăgostită de florile tainice ale primăverii, de felul în care renasc, an de an pe același vechi pământ; de felul în care ne demonstrează că tot ce e bun și frumos, învinge de fiecare dată; de soarele care răsare în fiecare zi, la fel de zglobiu și zâmbitor pe același cer senin și pașnic – un cer care ne acoperă pe toți cu splendoarea lui, un cer frumos, care stă deasupra noastră protejându-ne și spunându-ne povești în fiecare seară, așa, ca un bunic sfătos.
Iubesc vara pentru că îmi oferă bucuria de a respira pace; de a alerga, fără griji și nevoi, pe un câmp de flori ziulica întreagă; și de a mă bucura de soarele care mă înfierbântă cu dor și putere în acele zile lungi și toride de Cuptor. Verdele verii mă cheamă să fiu mai aproape de natură, de seva ei adâncă, care pulsează viață.
[timed-content-client show=”00:20:1000″ hide=”01:30:2000″]Daca vrei sa scriem ceva frumos si despre tine, despre ceea ce faci tu, contacteaza-ne aici![/timed-content-client]
Iubesc ploaia de vară, pentru că mă udă și o simt adânc în mine, contopindu-se cu lacrimile care mi se nasc înăuntrul meu; iubesc să merg desculță pe iarba care-mi sărută piciorul, pe roua dimineții, care mă face să mă simt mai aproape de eternitate zi de zi, mai aproape de lacrima lui Dumnezeu și de plânsul tainic al îngerilor.
Iubesc vântul toamna, vântul care-mi ciufulește părul, care bate înspre mine, prin mine, din mine. Iubesc frunzele multicolore care se aștern domol pe jos, care acoperă pământul și-mi acoperă și sufletul. Iubesc păsările care pleacă toamna, pentru că au înțelepciunea să plece fără bagaje, pleacă cu inima și cu cei dragi. Sper, de fiecare dată, să se întoarcă din nou de unde au pornit. Și le aștept, cu frică și încredere: teama că s-ar putea să nu se mai întoarcă vreodată și încrederea că totuși vor veni. Oare poți rătăci drumul spre casă?
Iubesc nostalgia care se așterne peste tot în jurul meu, pentru că mă aduce mai aproape de mine, mai aproape de ce gândesc, de ce simt. Toamnă de toamnă, o nostalgie tăcută mi se așterne pe mine, pe suflet, peste gândurile mele, odată cu căderea primei frunze și cu apariția primei picături de ploaie de toamnă: ploaie tristă, dar curată ca lacrima.
Iar iarna… iubesc fulgii de nea, care roiesc ca niște fluturi veniți din alte lumi, care cad pașnic peste mine, peste păr, peste ochi, peste față. Iubesc frigul pentru că îi pot rezista, pentru că am învățat să-i rezist, pentru că inima mea fabrică în interiorul meu o căldură puternică, ce vine din iubirea celorlați pentru mine și din iubirea mea pentru ceilalți, căldură fără de care nu aș putea exista, fără de care nu aș putea rezista frigului din afara mea.
(va urma)
Maria Bocicov
Articole înrudite:
Singurătate sau iubire?
Poveste despre speranță
În Moldova toamnele…
Iubesc: și flori și ochi și buze (II)
Mamă bună, mamă dragă
Și soarele e singur
Și spune-mi, de ce-i toamnă? Și frunza de ce pică?
De ce avem nevoie de motivație
În căutarea lui Dumnezeu
Fericirea e aici, lângă noi
Give Love a Chance
Tații noștri – eroii noștri
Nostalgie de toamnă
Cât e ceasul? E primăvară fără 5 minute