Autor: Gabriela Tabacaru
-
O culoare – Diana Tudosă
Pe un fundal gri se plimbă tristețea înfrigurată. E purtată pe asfaltul rece de pași de om, ce se perindă pe sub plumbul din nori. Trecători cu privirea în pământ mărșăluiesc cufundați în gânduri, izbindu-și fruntea încruntată de aerul tăios. Orașul tot e un tablou în nuanțe de indiferență, pictat pe-o pânză amorțită. Dar din […]
-
Negrul îi e lumină… – Dany Madlen
Ecoul unei blândeți intime răsună tainic printre vocile prezente. Se picură în aer cuvinte sacre, ce definesc chintesența unui portret adormit. Pașii ei pictează atmosfera în nuanțele spiritului nevăzut de ochii trupești, ci adulmecat de lacrima unui dor pitit după seninul privirii lui… Se leagănă-n tablouri mireasma amintirii pătrunse de eternitate, sfințind gândul orbilor captivi […]
-
Talent sub chip de prințesă
Făptură tânără cu ochi limpezi ce dezvăluie o privire adâncă, tâmple dezmierdate de finețea buclelor unui păr bogat, lumină vie ce licărește în puritatea chipului și inocență împodobită de o gândire ageră… Îi freamătă mâinile de prospețimea creației ce vine în valuri, revărsând-se în cântec lin și în culori de blând mister. Sub atingerea ei […]
-
Pe stil vechi
Omul e păcătos. Și dacă nu crede în Dumnezeu, conștiință tot are, iar aceasta se dovedește a fi cicălitoare uneori. Ea trebuie potolită, așa că, vrând-nevrând, se mai cere intervenție divină, fie ea și numai ca un leac băbesc atunci când medicamentele dau greș. Ori de nu e în căutarea lui Dumnezeu, omul, forțat de […]
-
Vine Ursul!
E o zi cu încărcătură magică, în suflete e pace, iar pe chip voie bună… Soarele ne zâmbește blând de pe cer… Păi logic că ne zâmbește! Doar își îndreaptă razele spre ce au Miclăușenii mai frumos în zilele de 5 și 6 septembrie: festivalul! Acum avem și noi, bieții monotoni de astăzi, șansa de […]
-
Fereastra trecutului
M-alungă din prezent un dor nedeslușit ce-mi umple sufletul de emoție confuză. Tânjesc după un sentiment pe care-l trăiesc în afara trupului. El nu din mine se naște, ci mă pătrunde din exterior, căci e necunoscut și cunoscut, la fel cum sunt străbunii. Eu știu că este. Și îl simt al meu, dar străin de […]
-
Anca Pintilie dăruind… Cheia Raiului
De unde se naște firul de iarbă se deslușește un toc subțire care pornește în sus, susținându-i glezna delicată. Un alb domol îi îmbracă pielea fragedă, pliindu-se pe liniile-i fine. Vântul îi respiră în poale, iar ele valsează deasupra pământului, trecând peste el cu o mângâiere… Îi ghicesc trupul sub sărutul broderiei vaporoase, în ale […]
-
Castelul Sturdza din Miclăușeni – un castel de poveste
Se aude că pentru a avea o ținută impecabilă oamenii anilor 1900 ajungeau la gesturi extreme. Femeile își strângeau corsetele până li se tăia pofta de mâncare sau se udau pentru a putea intra în rochii foarte strâmte și ajungeau să se îmbolnăvească. Bărbații? Bărbații aveau gulere atât de strânse încât se sufocau. Nu mai […]