Ecoul unei blândeți intime răsună tainic printre vocile prezente. Se picură în aer cuvinte sacre, ce definesc chintesența unui portret adormit. Pașii ei pictează atmosfera în nuanțele spiritului nevăzut de ochii trupești, ci adulmecat de lacrima unui dor pitit după seninul privirii lui…
Se leagănă-n tablouri mireasma amintirii pătrunse de eternitate, sfințind gândul orbilor captivi în planul fizic, ce, naivi, o cred pierdută odată cu trupul de femeie. Dar sufletul simte mângâierea ei, ce încuviințează din lumină comemorarea. Privirea lui e în pământ, stinsă de dor, dar glasul celor care o pomenesc îi îmbălsămează auzul, strecurându-i în inimă speranța.
I se odihnește bunătatea pe chipul atins de albul înțelepciunii care i se împletește în barbă. Și-așa, tăcut, își ridică ochiul albastru spre lume, grăind cumpătat cu privirea-i pașnică. Închide în ființa sa comori nespuse, lăsând arta să cuvânteze. Astăzi e despre ea, despre arta ei, despre cea mai mare comoară a sufletului lui, despre sufletul însuși.
Iar vocile se sting, și-ncep a vorbi catrințele de pe șasiu, murmurând culori intense. Negrul omniprezent emană lumină, născând din întuneric echilibrul. Suflarea privitorului scaldă în aburi de viață ideile unei viziuni noi, expuse în linii. Se cerne legenda pe firul de culoare, împletind tradiția strămoșească cu arta minimalistă. Șed solemn pe perete dovezile unui artist grăbit, care a renunțat la a-și modela până la final creația. Se lasă admirată amprenta unei sensibilități inovatoare, ce invită ochiul să-i străbată relieful, captând gândul în frământări visătoare.
Strălucirea admirației se contopește cu strălucirea culorilor intense, ce răzbat în interiorul ființelor care li se perindă dinainte. Cufundați în dimensiuni artistice, oameni valoroși pășesc încet pe lângă rame, formând un buchet de minți înțelepte ce se închină la aceeași operă.
Discută creația, storcând din imagini esența sensibilității din care a luat naștere. Din vorbă în vorbă, toate gândurile converg spre ea, spre cea care nu mai e, dar mereu va fi. Numele ei dansează pe buzele celor care-i alcătuiesc universul. Oameni ca ea, și ca el, care au înțeles din ce-i este croit sufletul, căci și al lor vibrează de aceeași esență, curgându-le arta prin vene.
Un aer solemn îmbracă cadrul intim al celor ce s-au unit în amintirea ei, celebrând-o, căci seva nemuririi e țesută în catrințele ce-i alcătuiesc astăzi ultimul album de creație. Un omagiu în sfera realității, adus celei care a trecut în planul eternității sacre, stinge tristețea absenței fizice în paginile ce-i cuprind talentul, impregnate fiind de tezaurul ei.
Negrul îi e lumină, ascunzând în abisul său o liniște nebănuită ce se țese în atmosferă. Se respiră un gând curat, inspirat de Dany Madlen. Cea căreia el, Gheorghe Zărnescu, i-a închinat de ziua ei ceea ce o prețuiește: publicul.
Gabriela Tăbăcaru
despre evenimentul de lansare a albumului Dany Madlen, sâmbătă, 10 octombrie 2015, ora 12, la Galeriile Alfa Bacău
Articole înrudite:
Dany Madlen Zărnescu și universul nonculorilor
Dany Madlen Zărnescu – artista ce pictează catrințele veșniciei
Seara artiștilor la Centru de Cultură „George Apostu” din Bacău
Arta lui Gheorghe Zărnescu – balsam pentru suflet
Amintiri cu Dany Madlen
Arta, un mod de viață: Laura Popescu
„Negru pe negru pe negru pe negru” – Dany Madlen Zărnescu
Bacău – o pată de culoare pe minunata hartă a țării noastre.
Vernisaj al artei adolescentine – o frumusețe revigorantă
Viața ca o galerie de artă
Sava Henția – pictor al independenței și filosof al picturii
Terapie prin culoare, alături de Carmen Poenaru
Cultura, managementul cultural şi piaţa de artă
Vernisaj organizat de Gh. Zărnescu la Galeria „Nouă” din Bacău