Vlad Țepeș (n. noiembrie/decembrie 1431 – d. decembrie 1476) a domnit în Țara Românească în anii 1448, 1456 – 1462 și 1476. Deși, Vlad Țepeș este recunoscut în lume ca fiind Contele Dracula, în realitate acesta a fost un om cât se poate de normal, însă cu o serie de calități care l-au clasat în rândul celor mai de temut domnitori din țările române.
S-a născut în cetatea Sighișoara din Transilvania într-o familie de rang înalt. Fiul lui Vlad Dracu a fost căsătorit de trei ori, căsătorii în urma cărora au rezultat cinci copii, o fată și patru băieți.
Domnia lui Vlad Țepeș a guvernat sub simbolul corectitudinii și al dreptății, de cele mai multe ori cele două principii de domnie erau instalate prin severitate și acte de o cruzime ce rar le-a fost dat dușmanilor să vadă. Spre exemplu, Țepeș obișnuia să-i pedepsească pe inamici trăgându-i în țeapă. Astfel, în timpul domniei, Vlad Țepeș a reușit să obțină temporar independența Țării Românești față de Imperiul Otoman. A fost catalogat de negustorii brașoveni, ca fiind dominat de o cruzime demonică. Și, totuși, de unde au izvorât aceste acte necruțătoare?
În 1453 Imperiul Otoman și-a infiltrat tentaculele printre resturile Imperiului Bizantin și obțin controlul asupra Constantinopolului. Într-un cadru istoric în care otomanii stăpâneau aproape în totalitate țările din regiunea balcanică, Vlad Țepeș este nevoit să recurgă la tot arsenalul de pedepse neiertătoare, tocmai pentru a intimida și a slăbi atacurile inamicilor. Tocmai din obiceiul său de a pedepsi dușmanii trăgându-i în țeapă, i-a rămas porecla de Țepeș, turcii numindu-l Kazıklı Bey (Prințul Țepeș).
Anul 1436 este considerat ca fiind anul în care Vlad Dracul a devenit domnitorul Țării Românești, ce avea Curtea domnească la Târgoviște. Șase ani mai târziu, cei doi fii ai acestuia, Vlad Țepeș și Radu cel Frumos au fost ceruți ostatici de către otomani. Cei cinci ani de captivitate au avut un rol covârșitor în formarea personalității viitorului domnitor. La întoarcerea în țară, în anul 1447, Țepeș a aflat că tatăl său fusese ucis de Vladislav al II-lea sub disputa tronului, iar fratele său mai mare, Mircea, fusese îngropat de viu de boierii din Târgoviște. Susținut de cavaleria turcească, Țepeș reușește să preia domnia la doar 17 ani. Această domnie a ținut doar două luni, fiind detronat de asasinul părintelui său.
Perioada cea mai importantă în care a cârmuit Țara Românească a început pe 20 august 1456 și s-a întins pe o perioadă de șase ani. Dorind să răzbune moartea tatălui și fratelui său, Țepeș a pus la cale un plan, care s-a concretizat la trei ani de la preluarea tronului, în prima zi de Paște. După petrecerea princiară organizată, toți boierii vinovați au fost arestați; cei bătrâni au fost pedepsiți prin tragerea în țeapă, iar cei în putere au trbuit să parcurgă pe jos, distanța de 100 de km din Târgoviște până la Poenari, loc în care au fost siliți să construiască o fortăreață.
Pe lângă uciderea prin tragerea în țeapă, Vlad Țepeș mai obișnuia să-i pedepsească pe cei care comiteau fărădelegi ordonând să fie jupuiți de piele, fierți, decapitați, orbiți, strangulați, spânzurați, arși, fripți, ciopârțiți, bătuți în cuie, îngropați de vii etc., acțiuni ce se finalizau, evident cu moartea. Totodată, Țepeș mai obișnuia să pedepsească moravurile prin tăierea anumitor părți ale corpului: nas, organe genitale, limbă, urechi, degete, etc.
Deși Imperiul Otoman era suveran Țării Românești, în 1459, Țepeș hotărăște să nu le mai plătească tribut, răzvrătire ce a coincis cu formarea unei cruciade susținută de Papă și de Matei Corvin împotriva otomanilor. Astfel, Vlad Țepeș încheie o alianță cu Matei Corvin, alianță pe care otomanii vor încerca să o înfrângă. În iarna anilor 1461-1462, voievodul organizează o campanie la Dunăre împotriva otomanilor, luptă ce se va întinde pe tot parcursul anului 1462. Pentru a avea un avantaj în fața inamicilor, Țepeș a recurs la metode prin care să slăbească puterea armatei inamicilor: a pustiit pământurile, a otrăvit fântânile etc. Ca urmare a acestor acțiuni, oștile turcești erau slăbite, iar Vlad a profitat de această ocazie și a lansat un atac puternic.
În cărțile de istorie s-a reținut atacul de noapte din 16-17 iunie 1462, ca fiind un adevărat dezastru pentru oastea otomană. Deși ținta atacului a fost chiar sultanul, acesta a reușit să scape cu viață, însă în timpul fugii, spaima sultanului a căpătat proporții la vederea pădurii de țepi în care atârnau turcii uciși din ordinul lui Țepeș.
Printr-un complot cu turcii, Radu cel Frumos ajunge în Țara Românească și reușește să atragă boierii de partea lui, promițându-le pace și o viață lipsită de spaima morții. În această situație Vlad Țepeș cere ajutorul aliatului său, Matei Corvin, însă în locul ajutorului acesta îl trădează și este încarcerat la Vișegrad pentru o perioadă de 12 ani. Ulterior este obligat să trăiască la Buda timp de doi ani. Va fi eliberat în anul 1475 la cererea lui Ștefan cel Mare.
Pentru a treia oară, Vlad Țepeș se întoarce pe tronul Țării Românești în 1475, însă la sfârșitul lui decembrie 1476 este asasinat. Trupul este trimis sultanului pentru a-l așeza într-o țeapă ca dovadă a triumfului și a măreției sale. O perioadă Mănăstirea Snagov a fost considerată locul în care a fost înmormântat capul domnitorului, însă în urma investigațiilor arheologice osemintele voievodului nu au fost găsite. Motiv care l-a determinat pe istoricul Constantin Rezachevici să afirme că mormântul voievodului s-ar afla la Mănăstirea Comana.
Mihaela – Ștefania Puțeanu
Articole înrudite:
Moldova (statul feudal)
Bacău – orașul de la confluența Bistriței cu Siretul
Sibiu – prima capitală culturală europeană din România
Carol I – începutul Dinastiei Regale în României
Alexandru Ioan Cuza – simbolul înfăptuirii României
Mircea cel Bătrân – domnitorul Țării Românești
Brăila – de la Radu Vodă, la secolul al XXI-lea
Istoria românilor
Unirea Principatelor Române
Dimitrie Cantemir – un important cărturar al umanismului românesc
Constantin Brâncoveanu – sfântul domnitor al Țării Românești
Monumente importante uitate de-a lungul timpului
Mănăstirile Bârsana și Săpânța-Peri – simbolul veșniciei maramureșene
Galați – punctul de confluență a trei provincii istorice ale României