Țara Românească (Valahia)

Ţara Românească (Ţara Rumânească, Valahia, Ungro-Vlahia, Wallachia, Valacchia etc.) este un stat feudal românesc, creat la începutul sec. XIV între Carpaţi, Dunăre, Siret şi Milcov.

Primul domn al Țării Româneşti a fost Basarab I, care, prin victoria de la Posada (1330) asupra regelui Ungariei, a consacrat independenţa ţării, consolidată în timpul lui Vadislav I (Vlaicu) şi desăvârşită odată cu domnia lui Mircea cel Bătrân (1386-1418), când Ţara Românească cunoaşte întinderea teritorială maximă. A două jumătate a sec. XIV şi sec. XV au fost marcate de eroicele lupte duse de Mircea cel Bătrân, Dan I, Vlad Ţepeş pentru apărarea independenţei ameninţate de expansiunea otomană.

La mijlocul sec. XVI, Ţara Românească a recunoscut suzeranitatea Imperiului Otoman, dar rămâne un stat autonom, în schimbul plăţii tributului. La sfârşitul secolului XVI, Mihai Viteazul (1593-1601) a reluat războiul antiotoman, obţinând un şir de victorii asupra turcilor, dintre care cea mai importantă la Călugăreni (1595), reuşind apoi (în 1600) să unească sub autoritatea lui cele trei ţări române (Ţara Românească, Transilvania, Moldova).

Perioada de la sfârşitul sec. XVI şi începutul sec. XVII este marcată de creşterea domeniului feudal (prin aservirea obştilor ţărăneşti libere) şi de instaurarea regimului nobiliar-boieresc, care a cunoscut stabilitate în timpul domniei lui Matei Basarab, remarcabilă prin importante realizări culturale şi economice. Agravarea exploatării a provocat intensificarea luptei maselor, care a culminat cu răscoala din 1655.

Lupta împotriva dominaţiei otomane a fost reluată la mijlocul sec. XVII de Constantin Şerban şi Mihnea III, în înţelegere cu Gh. Ştefan, domnul Moldovei şi cu Gh. Rakoczi I, principele Transilvaniei. Acţiunile diplomatice întreprinse de Şerban Cantacuzino, care se orientau spre Austria şi Rusia, precum şi nesiguranţa domniilor pământene au determinat Poarta otomană să instaureze în Ţara Românească regimul fanariot (1716-1821), în timpul căruia notabilă este domnia lui Constantin Mavrocordat, iniţiator a numeroase reforme, printre care şi desfiinţarea Rumâniei (1746).

Prin pacea de la Passarowitz (1718), Imperiul otoman a cedat Austriei Oltenia, care a reintrat în hotarele Ţării Româneşti în urma păcii de la Belgrad (1739). Începând din a doua jumătate a sec. XVIII, în economia ţării apar elemente capitaliste (arendăşia în agricultură, manufacturile s.a.), stimulate mai târziu de prevederile păcilor de la Kuciuc-Kainargi (1774) şi Adrianopol (1829), în urmă cărora ţara a fost atrasă în circuitul comerţului european. În 1821 a avut loc sub conducerea lui Tudor Vladimirescu o puternică revoluţie cu caracter social şi naţional.

Deşi înfrântă, Revoluţia din 1821 a dus la înlăturarea regimului fanariot şi restabilirea domniilor pământene. Semnificaţia ei internaţională este evidenţiată concludent, atât prin coincidenţă în timp cu mişcările revoluţionare din Italia, Spania, Portugalia, America Latină, cât şi prin legăturile directe cu mişcarea de eliberare a popoarelor asuprite din balcani, mai ales cu revoluţia greacă.

Între 1828 şi 1834, Ţara Românească a fost cârmuită de o administraţie militară rusă în timpul căreia a fost alcătuit Regulamentul organic, rămas în vigoare timp de peste două decenii. Creşterea rolului economic şi politic al burgheziei, succesele înregistrate pe drumul creării culturii naţionale şi răspândirii în mase a ideilor revolutionare au dat avânt mişcării sociale şi naţionale, ce a culminat cu Revoluţia din 1848, când s-a exprimat hotărârea moldovenilor, muntenilor şi transilvănenilor de a sfărâma vechile rânduieli sociale, de a deschide calea noii orânduiri şi de a făuri unitatea naţională în cadrul fruntariilor unuia şi aceluiaşi stat.

După Revoluţia din 1848, viaţă politică a Ţării Româneşti a fost dominată de lupta pentru unirea cu Moldova (realzată la 24 Ianuarie 1859) şi crearea statului naţional român modern, a cărui constituire s-a impus ca o necesitate inexorabilă.

Vezi și Istoria romanilor, Bucureşti!

Articole înrudite:

Istoria românilor Transilvania Moldova (statul feudal) Bacău – orașul de la confluența Bistriței cu Siretul Unirea Principatelor Române Mihai Viteazul Sibiu – prima capitală culturală europeană din România Castelul Corvinilor – un bal medieval Ştefan cel Mare – apărătorul creştinătăţii Zona turistică a Făgăraşului Brăila – de la Radu Vodă, la secolul al XXI-lea Imperiul Roman Războiul de Independență Constantin Brâncoveanu – sfântul domnitor al Țării Românești