Mihai Viteazul

Mihai Viteazul – date generale

Mihai Viteazul a fost domn al Ţării Româneşti (1593-1601), al Transilvaniei (1599-1600) şi al Moldovei (1600), fiul lui Pătraşcu cel Bun.

Politica internă a lui Mihai Viteazul

Pe plan intern, Mihai a urmărit întărirea autorităţii centrale şi consolidarea poziţiilor acelei părţi din boierime care îi era fidelă. A dat un „legământ” prin care ţăranii dependenţi rămâneau pe moşiile unde erau stabiliţi.

Politica externă a lui Mihai Viteazul

Strateg iscusit, îmbinând talentul diplomatic cu acţiunea militară, Mihai Viteazul a reuşit să pună bazele unui sistem de alianţe antiotoman, apt să ducă la sporirea rolului Ţării Româneşti pe plan extern. În 1594, începe luptele cu Imperiul Otoman. Şir de bătălii victorioase: Călugăreni (1595), Giurgiu (1595). Victorioase campanii antiotomane intreprinse la sud de Dunăre; bătăliile de la Nicopole, Vidin, Cladova.

Unirea Ţărilor Române

În urmă campaniilor din Transilvania (bătălia de la Selimbar, 1599) şi Moldova (1600), Mihai Viteazul a reuşit prima unire politică a celor trei ţări române. Învins la Miraslau (sept. 1600) de nobilimea maghiară ajutată de poloni, care, ocupând Moldova, au patruns şi în Ţară Românească. A fost nevoit să ceară sprijinul împăratului Rudolf I. Dar, după ce, împreună cu generalul G. Basta, a înfrânt armata nobiliară la Guruslau (1601), a fost asasinat pe Câmpia Turzii (aug. 1601). Prin unirea celor trei ţări române, Mihai Viteazul a întruchipat, pentru generaţiile ce i-au urmat, simbolul luptei pentru independenţă şi unitate.

Articole înrudite:

Imperiul Roman Revoluția din 1848 în Ţările Române Dacia Istoria românilor 1 decembrie 1918 București Războiul de Independență Moldova (statul feudal) Țara Românească (Valahia) Transilvania Cultura română Castelul Corvinilor – un bal medieval Ianache Văcărescu Ştefan cel Mare – apărătorul creştinătăţii