Tag: Luminita Potirniche

Pantalone

Noi nu ne naştem obedienţi. Obedienţa o dobândim. Azi mi-am amintit de Pantalone, un câine corcit care a trăit mult timp ȋmprejurul blocului. Roşcat, stufos, cu un cap aproape leonin,  picioarele scurte, gura mare. Stătea sub balcoane şi lătra. O dată am scăpat de la geam o carpetă. Am coborât, am dat ocol blocului şi […]

Unde suntem noi, cei de altadata?

Cam toate lucrurile neplăcute se întâmplau când nu era tata acasă. Tata era șef de garaj, la întreprinderea de transport în comun. La ora 3,30, dimineța, venea maşina de serviciu și-l lua din poartă. Mașina de serviciu era un autobuz Setra, vai de mama lui. Eu rămâneam cu mama până seara târziu când se întorcea […]

Tanti Clara

Tanti Clara era un”ghem de babă”, cum zicea mama. O femeie micuţă şi fragilă, cu părul alb, imaculat, strâns ȋntr-un coc simplu. Provenea dintr-o familie mic-burgheză. Ea, grefieră la Baroul avocaţilor, ȋn perioada dintre cele două războaie. Văduvă de tânără. Soţul, un funcţionar afemeiat şi cartofor, murise de plămâni şi o lăsase cu două fete. […]

Viorica

Cred că majoritatea minciunilor pe care le-am spus ȋn viaţă au fost până la vreo 9 ani. Cât am stat ȋn curtea aceea. Copil unic la părinţi. Copil ȋntr-o curte fără copii. Priveam de dimineaţa până seara peste gard. Acolo era un imobil cu mai mulţi copii, baieţi si fete. Acolo stătea Viorica. O fată […]

Astăzi am făcut conversaţie cu un câine

Astăzi am făcut conversaţie cu un câine, de frica oamenilor. Stăteam la o coadă imensă la asociaţia de locatari care e locată ȋntr-o garsonieră minusculă. De afară se auzeau zarvă şi nişte vorbe obscene. La un moment dat s-a ȋntredeschis uşa. Am bănuit că era tocmai cel care ȋmi chinuise urechile. Nu-l vedeam pentru că […]