Minunea din Paris

paris_turn_eiffel
Turnul Eiffel. Sursa: www.wikipedia.ro

Sub atmosfera romantică şi ademenitoare a oraşului Paris -„oraşul luminilor”- s-a înălţat apoteotic, între anii 1887-1889, poate cea mai inedită şi rezistentă construcţie a tuturor timpurilor, La tour Eiffel (Turnul Eiffel). Conceput iniţial de către Émile Nouguier, Maurice Koechlin şi Stephen Sauvestre, brevetul a fost cumpărat ulterior, de Gustave Eiffel, un inginer francez cu o dorinţă arzătoare de a clădi în propriul stil, atracţia turistică pariziană.

Construcţia a cărui nume i-l poartă peste veacuri, luminează şi defineşte, de la bază şi până la vârf Parisul, cu ale sale jocuri de lumini nocturne. Ideea de Paris, oraş aflat în rândul regiunilor dezvoltate economic şi cultural, l-a determinat pe Gustave Eiffel să clădească un zgârie-nori, care să definească şi să reprezinte măreţia şi frumuseţea Parisului.

Cei 300 de muncitori au unit numeroase piese de oţel şi nituri, fapt care a încadrat imensa construcţie în patrimoniul Parisului, cu o notă de originaliate şi opulenţă. Cea mai mare construcţie pe schelet a lumii, a fost considerată la început de către critici ca fiind  inestetică însă, cu timpul, s-a dovedit a fi una din cele mai frapante reprezentări de artă din lume.

turnul_eiffel
Partea de sus a turnului Eiffel văzută de la etajul al doilea. Sursă: www.wikipedia.ro

Referitor la componenţa sa arhitecturală, construcţia lui Gustave Eiffel dispune în mod precis şi real, de trei nivele, fiecare cu însemnătatea şi caracteristicele ei. Vizitatori, adunaţi anual într-un număr imens, se pot bucura de priveliştile superbe şi ameţitoare. Pentru a ajunge în vârful gigantului, aceştia pot urca cele 1665 de trepte sau există posibilitatea, acolo unde şi dorinţa îşi face loc printre gânduri, de a folosi liftul.

Pentru a fi menţinută o continuitate arhtecturală şi culturală a monumentului, simbol al parizienilor, aproximativ 500 de angajaţi se antrenează într-o muncă de asigurare a prestigiului Turnului Eiffel. În acest fel, este considerat mai mult decât o construcţie din oţel care înfrumuseţează imaginea grizonată a oraşului Paris. Este una din destinaţiile turistice care nu ar trebui să rămână nevizitată, întrucât ea asigură acea trecere remarcabilă de la banal la spectaculos.

Parisul ar fi cu siguranţă de neimaginat fără Turnul Eiffel. Este imposibil să aminteşti de Franţa şi să nu te gândeşti la Turnul Eiffel, să doreşti să te afli într-o altă lume şi să nu poţi observa măcar puţin arcuirea metalului masiv sau catedrala Notre-Dame şi Luvrul. Fireşte dacă planul iniţial ar fi fost respectat, construcţia ar fi fost demontată după doar 20 de ani, însă parizienii au păstrat turnul. Nu din principiul conform căruia a clădi altceva în locul lui ar fi fost supraomenesc, ci pentru că a stârnit curiozitatea unei întregi planete, unde simpla păşire a piciorului în faţa unui asemenea gigant arhitectural a adus beneficii turistice, economice şi culturale de mai bine de un secol.

În mod cert, vizitarea unuia dintre etajele turnului schiţează în mintea turiştilor o idee clară şi sigură a faptului că, înălţimea şi peisajul îi aruncă în braţele deschise ale Parisului. Probabil aceasta este motivul pentru care mulţi dintre admiratorii turnului se rup atât de greu de spectaculoasa imagine de ansamblu a oraşului. O privelişte care te face să te simţi stăpânul lumii şi prizonierul Parisului.

paris
Vedere de ansamblu din Turnul Eiffel, Paris. Sursa: www.wikipedia.ro

Ana-Maria Iojică