Constantin Brâncoveanu – sfântul domnitor al Țării Românești

brancoveanuConstantin Brâncoveanu (n. 1654 – d. 15/26 august 1714), a fost domnitorul Țării Românești  timp de 26 de ani, între 1688 și 1714. În timpul acestui domnitor care a fost martirizat la Istanbul de către tuci, Țara Românească s-a bucurat de o dezvoltare considerabilă a vieții spirituale, de pace și de o perioadă marcată de o puternică înflorire culturală. A fost una dintre cele mai lungi domnii ale Principatelor Române.

Domnitorul  s-a născut la Brâncoveni, într-o veche familie de boieri, ca fiu al lui Matei Brâncoveanu și al Stancăi care era sora lui Șerban Cantacuzino, fost domn al Țării Românești. Constantin Cantacuzino a fost cel care s-a ocupat de creșterea lui după ce a rămas orfan și este cel care i-a oferit o educație aleasă, învățându-l limbi precum latina, greaca și slavonă.

Domnitorul a modernizat aparatul statal și a reformat sistemul fiscal, astfel, Țara Românească s-a aflat într-un adevărat progres cultural-artistic și economic.

Politica internă a lui Brâncoveanu s-a îndreptat către întărirea rolului domniei și promovarea unor relații puternice cu Transilvania și Moldova. Pe plan extern, scopul lui a fost de a menține o politică echilibrată cu Imperiul Roman și cu Imperiul Otoman.

1709  este anul în care o greșeală făcută de domnitor duce la pieirea lui. În lupta dintre armata rusă și cea turcă de pe teritoriul Moldovei, Brâncoveanu a dorit să se alieze cu rușii și a trimis țarului o scrisoare cu promisiunea că îl va ajuta să aprovizioneze armata pe timpul luptelor. Țarul, Petru cel Mare a primit bucuros ajutorul și a trimis la schimb 300 de pungi cu aur. Pentru că domnia Moldovei a fost dată lui Dimitrie Cantemir (dușmanul întregii familii Brâncoveanu) care s-a aliat imediat cu țarul, Brâncoveanu a încercat să păstreze un echilibru între cele două tabere. Prin urmare, noul lui scop era să se alieze cu cu primii care pătrundeau în Țara Românească, fie cu rușii, fie cu turcii. Astfel, a decis să-și adune armata în tabăra de la Urlați, în apropiere de granița cu Moldova. Din cauza trădării vărului său care a trecut și el în tabăra țarului, Brâncoveanu a avut un moment de panică și a trimis înapoi cele 300 de pungi cu aur, fapt pentru care, țarul a pierdut bătălia de pe Prut din 1711 și a fost nevoit să încheie pace cu turcii.

Citește și  Mâţişorii - Otilia Cazimir

Turcii nu au putut trece peste încercarea lui de trădare și în 1714, s-au întors împotriva acestuia. S-a crezut că a susținut gestul vărului său de a se alia cu țarul și de asemenea, turcii au considerat că Brâncoveanu își aduna arme și bogății pentru a se pregăti de o răscoală ca să rămână el domn independent.

I s-au confiscat averile și a fost luat împreună cu familia sa și dus în Istanbul unde a fost închis în ”Cetatea celor șapte turnuri”, numită și Edicule.

Finalul tragic a avut loc în 1714, pe 15 august, când a fost executat împreună cu fiii lui, Matei, Ștefan, Radu și Constantin și cu Ianache Văcărescu, sfetnicul său.

Domnitorul a lăsat în urma lui un stil arhitectural eclectic care îi poartă numele – stilul brâncovenesc (arta brâncovenească) care este rezultatul unei îmbinări a stilului bizantin cu pictura murală, sculptura tradiției autohtone și ideile renascentismului italian. Stilul poartă și numele de ”baroc brâncovenesc”.

 

 

sf_brancoveni300
A instaurat o epocă caracterizată de prosperitate, fiind un bun administrator al avuțiilor Țării Românești. A susținut cultura și educația, a făcut donații și a avut rol de protector al școlilor și al tiparului. A ridicat biserici și a fost unul dintre cei mai mari ctitori de lăcașuri sfinte din țările românești.

Constantin Brâncoveanu a fost proslăvit ca Sfânt la 20 iunie 1992 și este prăznuit pe data de 16 august pentru înflorirea vieții spirituale a Țării Românești și pentru faptele sale sfinte.

Mihaela – Ștefania Puțeanu