Șerban Cantacuzino – o domnie sub simbolul credinței

Serban_cantacuzino__Șerban Cantacuzino (n. 1640 – d. 1688) a domnit în Țara Românească timp de un deceniu, între 1678 – 1688. Figură remarcabilă a istoriei românești, Șerban Cantacuzino a fost cunoscut ca ,,un personaj destul de viclean , abil, diplomat, destul de crud și însetat de sânge, dar totuși deschis spre idealuri foarte nobile.

Asprimea a dovedit-o față de cei vinovați, iar față de cei drepți a fost bun și îngăduitor. Domnitorul a făcut parte din marea familie Cantacuzino, din care s-au ridicat multe fețe ce au condus atât Țara Românească, cât și Moldova.

Tatăl domnitorului, a fost Constantin Cantacuzino, o importantă personalitate a secolului al XVII-lea, împotriva căruia s-au uneltit diverse strategii pentru a fi subjugat. Odată cu venirea sa la tron, Șerban Cantacuzino, deși inițial părea că are o strategie de domnie guvernată de pace și liniște, a început să-i vâneze pe toți dușmanii tatălui său. Buna strategie a domnitorului în plan politic s-a dovedit atât prin lunga sa domnie (ținând cont că în acea perioadă domnitorii nu puteau să-și mențină puterea decât cel mult patu ani), cât și prin relația amiabilă pe care a reușit să o construiască cu Imperiul Otoman.

La cinci ani de la urcarea pe tron Șerban Cantacuzino este obligat să paticipe alături de turci la asedierea Vienei. Deși aparent Șerban Cantacuzino lupta de partea turcilor, domnitorul trimitea informații în legătură cu tot ceea ce se întâmpla în nucleul de atac, fără știrea otomanilor, armatei vieneze. Dincolo de informațiile transmise, armata munteană foloseau în loc de muniția de război, bombe oarbe pentru a nu afecta zidul vienez. Pentru a nu fi confundați cu cei din armata otomană, armata lui Cantacuzino purtau steaguri cu sfânta cruce și cu Maica Domnului, simboluri care îi și uneau. În urma eșecului, Imperiul Otoman a început să decadă. Practic, această strategie a lui Șerban Cantacuzino a salvat occidentul de tentaculele veninoase ale Imperiului Otoman.

Citește și  Snagov - oaza de relaxare în care istoria vorbește

Cei zece ani de domnie ai lui Șerban Cantacuzino nu au avut un impact puternic doar asupra relațiilor politice dintre Țara Românească și țările occidentale, ci au avut un puternic rol în susținerea și dezvoltarea culturii și a traiului din Țara Românească. Este de reținut faptul că sub domnia sa au apărut cărțile elementare în dezvoltarea literaturii și susținerea vieții religioase: „Liturghierul“ în română – 1680, primul „Evangheliar“ în limba română – 1682, „Apostolul“ – 1683 și, cea mai importantă lucrare, „Biblia de la București“ sau „Biblia lui Şerban Cantacuzino“- 1688. Nu trebuie uitat faptul că este cel care a adus pentru prima dată în Muntenia porumbul.

De asemenea, Șerban Cantacuzino s-a remarcat prin nenumăratele ctitorii, cea mai de seamă fiind Mănăstirea Cotroceni pe care o finalizează în 1689. Mănăstirea va căpăta de-a lungul timpului titulatura de ,,Fala Munteniei”, fiind una dintre cele mai frumoase, prestigioase și impunătoare mănăstiri din Țara Românească. Mănăstirea a avut un destin tulbure, întrucât în perioada comunistă, în 1984 Nicolae Ceaușescu a dat ordin să fie demolată. Abia după 15 ani de la înlăturarea regimului comunist, Mănăstirea Cotroceni a fost refăcută.

Mc

Șerban Cantacuzino și-a îngenuncheat dușmanii și a reprezentat un stâlp important al dezvoltării țărilor române prin idealurile nobile, diplomație, iscusință în conturarea strategiilor și dragostea față de țară.

Moartea sa este învăluită în mister. Se stinge din viață în 1688, unii istorici considerând că domnitorul a fost victima unui complot pus la cale de frații Mihai și Constantin alături de Constantin Brâncoveanu. 

În 1983 a fost ridicat la Viena, bustul lui Șerban Cantacuzino ca simbol al prețuirii și al respectului.