Provincie istorica in sud-estul Romaniei, intre Dunare si Marea Neagra. Teritoriul Dobrogei, locuit din paleoliticul mijlociu, a fost populat din mileniul 2 i.e.n. de stramosii geto-dacilor. Colonistii greci au intemeiat in sec. 7-6 i.e.n. pe litoralul Marii Negre coloniile Histria, Callatis, Tomis. In sec. I i.e.n., a intrat in componenta statului lui Burebista, apoi a Imperiului Roman si Bizantin (pana in sec. VII e.n.). Reintrata sub dominatia bizantina (din 971), Dobrogea a fost mentinuta cu greu de catre acestia (sec. X-XIII), fiind invadata continuu de pecenegi, uzi si bulgari. In sec. XIV, in Dobrogea s-a constiuit o formatiune politica de-sine-statatoare, condusa pe rand de Balica, Dobrotici (din c. 1348) si Ivanco (din c.1386). A facut parte din Tara Romaneasca in timpul domniei lui Mircea cel Batran, iar apoi a fost ocupata de turci si stapanita de acestia pana in 1878.
Intrarea armatei romane in Dobrogea
In urma razboiului ruso-romano-turc din 1877-1878, Congresul de la Berlin (1878) a recunosct independenta Romaniei si restabilirea autoritatii statului roman asupra Dobrogei - stravechi teritoriu romanesc ce fusese cotropit de turci in 1417. Prin pacea de la Bucuresti (1913), partea de sud a Dobrogei (Cadrilaterul) a intrat in componenta statului roman, pana in 1940, cand, prin tratatul de la Craiova, acest teritoriu a trecut in componenta statului bulgar.