Mama – oglinda tinereții veșnice

Mama, tu eşti oglinda tinereții veșnice, oceanul adânc al purei iubiri. În lumea asta rece, tu ai fost prima care m-a strâns în brațele-i calde şi care mi-a protejat leagănul copilăriei mele, cu prețul vieții sale. Ochii tăi mamă, ochii tăi i-am zărit întâia oară, când la pieptul tău am privit lumea toată, iar vocea ta, vocea ta mi-a făcut urechile şi sufletul să vibreze de emoție si de bucurie. Mamă, tu ai fost de atunci pentru mine surâsul etern care-mi umple si astăzi întreaga ființă. M-ai ascuns mereu de lacrimile tale, mi-ai zâmbit în fiece clipă, în care te durea plecarea mea. Acum mamă am crescut, dar tot eu ramân comoara ta.

mama-copil-brate-mare

Tu, mamă, reînvii în mine primăvara de mult apusă când problemele mă copleșesc, tu mă prinzi de mână și-n palmele tale parcă se repetă veșnicia, un infinit de iubire care mă cuprinde și-mi mângâie sufletul obosit.

Mamă, dulcele meu Rai, tu mă primești mereu acasă, în inima ta ce se aseamănă unui tărâm cu brațele deschise în care liniștea mă copleșește și pacea îmi îmbracă întreaga ființă.

Mama, șiraguri de zile vor trece, dar tu mereu mă vei aștepta cu soarele cald în ochii tăi plânși de dorul meu, mereu mă vei ierta și mamă, indiferent de câți oameni vor bate la ușa sufletului meu, doar tu ai rămâne lângă odorul tău, iar eu draga mea rază de soare, te neglijez de multe ori și mă cuprinde teama, teama că n-aș reuși într-o viața să-ți arăt cât însemni tu pentru mine, draga mea veșnicie, MAMĂ!

Ioana-Sandrina Gheorghiu


Publicat

în

de către