Mama, începutul tuturor începuturilor

Mama este începutul tuturor începuturilor.” (Grigore Vieru) baby-bebelus

Blândă ca o briză a mării, frumoasă ca o primăvară, suavă ca un ghiocel și darnică ca o toamnă încărcată cu daruri alese, acestea ne sunt mamele. Ființe divine, hărăzite de Dumnezeu pentru a ne ghida pașii spre poteci ferite de primejdii.

În noi dăinuiește o dragoste nebună, în ea dăinuiesc toate simțămintele acestei lumi.

Dar, cum? Cum poate această ființă firavă, cu chipul mereu cald, dar totuși brăzdat de griji, să stea împotriva furtunilor devastatoare, să urnească din loc sori și stele pentru a-și vedea copiii fericiți?

De unde-și alimentează puterile această femeie sortită jertfirii veșnice?

Mă uit la ele, la mamele noastre și mă întreb: Oare mai poate exista în noi acel grăunte de îndoială, că îngerii n-ar exista pe pământ?

Mama e începutul tuturor începuturilor, e izvorul vieții, de la ea pornește viața și-n brațele ei renaște Speranța.

fetita_leaganAtunci când ridicăm spre cer primul strigăt de viața, mama e la căpătâiul nostru și ne surâde cald. Atunci când febra ne arde greu sau când poznele cu urmări dureroase ne țin pironiți în pat, mama e acolo, cu buzele-i calde pe fruntea noastră.

Citiți şi / Read also  Pe culmile disperării :)

Și ne-ntrebăm, atunci: Oare mai există în această lume un cineva care să ne iubească mai mult?

Există doar două ființe divine în această lume, care ne iubesc mai presus decât orice, Mama și Dumnezeu.

fetita_1Noi suntem lumina ochilor mamei, pe genele ei atârnă nopți nedormite, în care ne-a vegheat somnul, luptând cu coșmarurile asemeni unui erou, ca nu cumva unul dintre ele să ne zbuciume visele senine. Nopți, în care ne-a așteptat la fereastră cu lampa aprinsă să ne întoarcem acasă, să vadă că suntem bine și să ne spună: Noapte bună! Sărutându-ne pe frunte.

Pe chipul mamei stau întipărite fericirile și tristețile noastre, iar în sufletul ei sălășluiește infinitul. Acolo, unde Iubirea și Iertarea sunt regine.

Prima noastră iubire, primul nostru prieten, prima noastră alinare. Ar fi putut exista un prim cuvânt mai frumos decât Mama?

Un proverb evreiesc, spune: Dumnezeu nu a putut fi pretutindeni, așa că a creat mamele.flower-889439_1280

Nu, scumpele noastre, voi nu sunteți doar îngerii lui Dumnezeu, dăruiți nouă pe pământ. Voi sunteți ghidul ce ne conduce spre Împărăția Cerului, în brațele voastre stă Raiul, în ochii voștri se scaldă Credința, iar pe buzele voastre crește Floarea nemuririi.

Nu știu dacă Dumnezeu ne-ar fi putut oferi un dar mai frumos și mai de preț. În mama trăiește iubirea lui Dumnezeu față de noi.

Citiți şi / Read also  Câte ceva despre sărbătorile iubirii: Sfântul Valentin și Dragobetele

Cei mai bogați oameni din această lume sunt oamenii care au o mamă, în rugile căreia stă zi și noapte numele nostru. Căci, pe tronul averilor ei, stăm noi, copiii, cei pentru care mama și-ar da și ultima suflare, ar trece prin foc, printre tăișuri de cuțite, printr-un potop de dureri, și apoi, arsă, împrăștiantă-n mii de bucăți și-ar scoate și inima din piept și ne-ar oferi-o nouă.

E harnică ca o albină, știe că vom crește, știe că vom porni la drum într-o zi și chiar din prima secundă, în care ne-a cuprins la piept, începe să alerge din deal în vale.

Pornește în căutarea celui mai luminos loc și celui mai roditor pământ, și seamănă acolo o livadă de Valori. Fuge  zilnic într-un suflet la fântână, ca să ude livada cu dragoste și udă fiecare pom cu grijă. Udă și curăță pomul Dragostei, apoi se oprește nițel la pomul Credinței, al Respectului, al Omeniei, al Demnității, al Bunătății, al Dărniciei, vorbește cu toți, îi mângâie pe toți și îi roagă să facă fructe gustoase pentru odorul ei.

Citiți şi / Read also  Gambitul damei

mom-and-daughter

Căci, atunci când crește mare, mama vrea să-i pună în desaga cu care pornește la drum, fructe dulci din fiecare pom, pe care l-a îngrijit și l-a udat cu atâta grijă și dragoste.

Vrea să poarte toate aceste fructe valoroase cu el prin lume și să-i servească și pe cei ce-i vor ieși în cale, căci, se spune că oamenii nu se întâlnesc întâmplător, avem de învățat câte ceva de la fiecare dintre ei.

Acestea ne sunt mamele, grădini în floare la care mergem oricând să sorbim cea mai parfumată miere.

Icoane ale sufletului, pe care le purtăm mereu cu sfințenie, ce ne sfințesc locul și sunt arme împotriva Răului.

Dar, ce ne cer ele în schimb pentru atâta bunătate?

Aproape nimic, dragostea lor e necondiționată și-ar dori doar să le lăsăm să-și zidească sălașul de veci în inima noastră, ca să ne țină sufletul în curățenie și să ne încălzească cu pâine și plăcinte calde pereții sufletului, în vremurile de răstrişte.

Cristina Morari  

Popular: