În căutarea lui Dumnezeu

Într-o dimineață, m-am trezit cu un gând, unul care m-a făcut să pornesc într-o aventură, o aventură care mi-a schimbat viața și m-a făcut să apreciez adevăratele valori ale omenirii.

Mi s-a făcut dor de frumos, de adevăr, de puritate. Mi s-a făcut dor de oameni buni la suflet, înconjurată fiind de fețe care te orbesc cu strălucirea lor atât de superficială. Mi s-a făcut dor de frumusețea care vine de la suflet, de oameni sinceri, de angelesc, de divin, de etern. Mi s-a făcut dor de Dumnezeu. Și am pornit în căutarea Lui.

L-am văzut pe Dumnezeu în lucruri mici, în lucruri simple, dincolo de apariție, dincolo de aparență.

copilL-am văzut în privirea unui cățeluș care îți cere un colț de pâine. În ochii unui copil care te roagă cu privirea, să-l iei în brațe, să-l strângi, să-l răsfeți, să te joci cu el și să-i oferi din timpul și din atenția ta. În brutarul care muncește zi și noapte pentru a da formă vieții: pâinea. În agricultorul care muncește, bătut de vânt, de soare, frig, zi și noapte, pentru a ne asigura cu hrană.

În mame. Mamele care sunt o binecuvântare cerească pentru noi, oamenii. Mamele care cresc și educă generații. În profesorii care educă în continuare, pentru ca din oameni mici, să devină oameni mari, oameni în adevăratul sens al cuvântului.

În prietenii care îți oferă umărul lor să plângi și care te susțin necondiționat. Care se bucură de reușita ta și care plâng cu tine atunci când lacrimile te inundă. În părinții care îți oferă aripi să zbori, care te susțin și te iubesc necondiționat, care te așteaptă acasă, care-ți spun povești și care îți mângâie; nu doar fața, ci și sufletul.

În grădina cu flori, cea în care te pierzi, îmbătat de miresme și frumuseți ce bucură ochiul. În livada cu meri, din care guști cu poftă, ca din ceva sfânt și divin. În seninătatea cerului, care îți liniștește simțirile, spre care privești când ți-e dor de divin și când vrei să-ți oprești plânsul; spre care îți îndrepți privirile, visele și tainele.

În copilărie. În imaginile dulci ale copilăriei, în peisajele ei colorate, rămase undeva în trecut, prinse în mrejele timpului. În căldura soarelui. Cel care ne mângâie neîncetat, fără să ceară nimic în schimb. Care ne oferă căldură, lumină și pace.

În fulgii de nea ai iernii… care ți se așează domol și lin în păr și apoi pe obraz, ca să îți transmită un sărut de departe, un sărut al îngerilor. În frumusețile toamnei și în frunzele ei, care, parcă, se desprind din eternitate și se îndreaptă tot într-acolo. În florile primăverii, cele care răsar an de an și ne încălzesc sufletele, ne bucură, ne readuc la viață.

În verdeața verii.

În mirosul de curat și proaspăt al aerului de dimineață.

Peste tot.

În toate există Dumnezeu. Și degeaba am încercat să-l caut peste 7 mări și 7 țări. Dumnezeu e aici, cu noi, zi de zi, clipă de clipă. Dumnezeu există în interiorul nostru și noi îl vedem apoi zugrăvit în orice lucru frumos existent pe acest pământ, pentru că El e Creatorul lor. Dumnezeu e frumosul, iar frumosul e eternitatea. Nu-l căutați pe Dumnezeu în lume, găsiți-l în sufletul vostru.

Maria Bocicov