Arad – mica vienă de pe Mureș

Arad - Sursa aici
Arad – Sursa aici

Municipiul Arad este reședința județului cu același nume, fiind situat în vestul României, pe râul Mureș. Aradul, cu o populație de 159.074 locuitori, este un centru urban important, din vestul României. Având în vedere dezvoltarea economică și culturală, conducerea municipiului Arad și-a anunțat participarea la Capitala Culturală Europeană a anului 2021.

Prima atestare documentară a zonei Ardealului datează de la începutul secolului al XI-lea. Cronica pictată de la Viena menționează existența orașului în 1331. În perioada 1551 – 1552 orașul este ocupat de forțele otomane, iar opt ani mai târziu este eliberat de Mihai Viteazul. În secolul al XVI-lea Arad reintră sub dominația otomană până în secolul al XVII-lea, când trece sub dominația habsburgică. În 1715 este înființată de călugării romano-catolici minoriți  prima școală a orașului cu predare în limba germană.

Din punct de vedere cultural, Municipiul Arad se poate mândri cu înființarea primei școli pedagogice din Transilvania, în anul 1812. În 1817 este construit primul teatru din piatră din țară, loc în care în 1868, Mihai Eminescu participă în cadrul unui spectacol ca sufleur. Un alt moment important îl reprezintă anul este anul 1833 când ia ființă al șaselea conservator muzical european. Fiind un important centru cultural, în arad vor concentra pe la jumătatea secolului al XIX-lea Franz Liszt, Johann Strauss, Pablo Sarsate și Henryk Wiernawski. Totodată, pe meleagurile arădene se joacă în anul 1899 primul meci de fotbal organizat în Transilvania.

Din județul Arad își trag originile folcloristul și compozitorul Sabin Drăgoi (n. 1894 – d. 1968) și poeta și  publicista Paulina Popa (n. 19530), care înființează Editura Emia în 1997 și în 2003 Librăria cu același nume.

Dacă ai ajuns în Arad este lesne să treci în revistă câteva obiective turistice ce te vor încânta.

Biserica Evanghelică, cunoscută și sub denumirea de Biserica Roșie datorită materialului din care a fost construită (cărămizi decorative de culoare roșiatică) a fost ridicată în stil neogotic în anul 1906.

Cea mai veche clădire din Arad este Biserica sârbească. Construită la sfârșitul secolului al XVII-lea și începutul secolului al XVIII-lea, din plăci de bronz, Biserica cu hramul Sfinților Petru și Pavel poartă elemente ce aparțin stilului baroc timpuriu.  Construcție impetuoasă, lăcașul impresionează atât prin aspect cât și prin istorie. Crucea din vârful turnului este așezată pe un glob, ceea ce crează ideea de unitate și de continuitate.

Catedrala ortodoxă „Sfântul Ioan Botezătorul” a fost construită între anii 1862 – 1865 după schițele arhitectului Antoniu Gzigler. Interiorul păstrează elemente caracteristice stilului bizantin, ilustrându-se portrete ale sfinților și scene biblice.

Biserica romano-catolică „Sf. Anton de Padova” a fost ridicată în stil renascentist,  la începutul secolului al XX-lea, urmărindu-se schițele arhitectului Emil Tabacovics. Cu toate că în toate bisericile romano-catolice slujba este săvârșită sub acorduri de orgă, Orga lăcașului din Arad are o acustică deosebită datorită celor 40 de registre și 1200 tuburi fonice.

Ridicată pe malul stâng al Mureșului, între anii 1763 – 1783, Cetatea Aradului a fost construită din îndemnul Mariei Tereza. Cetatea are formă de stea cu șase colțuri, dominând stilul Vauban-Tenaille, de Ferdinand Philipp Harsch. Parțial se găsesc și elemente ale barocului (clădirea din interior și poarta principală). În interior se găsește o biserică romano – catolică. Fiind construită de mii de deținuți, cetatea a reprezentat până în 1918, cea mai mare închisoare militară a Imperiului austro-ungar. În prezent se urmărește ca cetatea să devină un important complex muzeal din Transilvania.

Cetatea Aradului - Foto: FlorinCB
Cetatea Aradului – Foto: FlorinCB

Turnul cu apă a fost construit la sfârșitul secolului al XIX-lea cu scopul de alimentare cu apă a orașului. Construcția din piatră are o înălțime de 35 de m și încântă prin decorația balcoanelor și a ferestrelor. Jumătate de veac a funcționat ca furnizor de apă, iar de la sfârșitul secolului al XXI-lea trece în proprietate privată și găzduiește expoziția permanentă a apei.

Turnul de apă - Foto: Iuliu Sturza
Turnul de apă – Foto: Iuliu Sturza

Mihaela Ștefania Puțeanu


Publicat

în

,

de către