Ștefan Odobleja – precursorul ciberneticii

stefan_odoblejaIstoria nu stă pe gânduri și ne arată de fiecare dată câte minți luminate s-au născut pe meleagurile mioritice. Ne este dovedit faptul că statutul social nu este definitoriu pentru traiectoria pe care vrem să o urmăm. Deși, pentru societatea din prezent a te naște într-o familie modestă este un handicap destul de greu de ameliorat, iată că trecutul ne amintește că, prin determinare și sudoare, poți ieși la liman.

Dacă răsfoim biografiile oamenilor care au pus o piatră la dezvoltarea artei, a literaturii, a tehnologiei ș.a. vom constata că, de cele mai multe ori, oamenii care au scris o filă de istorie pentru națiunea română nu au făcut parte din pătura superioară a societății. Nu sărăcia te definește, ci munca pe care tu o depui într-o anumită direcție.

Zilele trecute aminteam de Norbert Wiener,  considerat părintele ciberneticii. Iată că acum ne întreptăm atenția spre un precursor al ciberneticii, un român care a venit cu primele teorii asupra ciberneticii înainte cu 10 ani faţă de Wiener. Este vorba despre Ștefan Odobleja (n. 13 octombrie 1902, Valea Izvorului, judeţul Mehedinți – d. 4 septembrie 1978).
Ce îi diferă pe cei doi? Dincolo de perioada care desparte teoriile comune ale celor doi savanți, teoriile lui Ștefan Odobleja erau îndreptate mai mult spre mediul academic, iar Nobert Wiener a adus un plus la ideile schițate, dându-le un scop practic.

Deși s-a născut într-o familie modestă, sărăcia nu l-a împiedicat să răspundă cu succes provocărilor și să aducă primele idei despre cibernetică. Care este secretul? Am putea îngloba acțiunile acestuia în trei caracteristici: simplitate, nonconformism, inteligență.

Ce știm despre savantul care a revoluționat lumea tehnologiei? Îl descoperim ca fiind autor al mai multor lucrări, filosof, medic militar, scriitor și poate precursor mondial al ciberneticii. S-a născut într-o familie săracă, din oameni simpli, fără carte, căci la vremea aceea era un lux dacă aveai posibilitatea să stăpânești noțiunile elementare de cunoaștere (scrisul și socotitul). Văzând afinitatea copilului Ștefan față de învățătură, au făcut eforturi imense pentru a-l putea susține să urmeze școala primară și apoi studii superioare. Astfel, după ce absolvă liceul la Drobeta-Turnu Severin, Ștefan Odobleja urmează studiile la Facultatea de Medicină din București, urmând, după finalizarea studiilor să profeseze ca medic.

Citește și  Biologi români

Deși a trăit aproximativ întreaga viață în sărăcie, Ștefan Odobleja și-a îndreptat atenția nu spre ascensiunea în plan financiar, ci în cel profesional, dovadă stând cele 50.000 de lucrări pe care le-a lăsat umanității. Munca sa culminează la vârsta de 36 de ani, când savantul stabilește ideile de bază ale ciberneticii, în lucrarea Psihologia consonantista, pe care o publică la Paris. Cum lucrarea a apărut cu un an înainte de începerea celui de-Al Doilea Război Mondial, a fost ignorată o lungă perioadă de timp.

Care erau ideile ce defineau cibernetica în viziunea lui Odobleja? Acesta considera că sistemele au o dispoziție specifică spre o stare de organizare internă și una de conlucrare cu mediul înconjurător. Cibernetica nu înseamnă calculatoare, ci, de fapt, calculatoarele sunt cele care se folosesc foarte mult de cibernetică. Odobleja a descris funcțiile psihologice cu ajutorul unei scheme universal valabile a unui sistem cibernetic. Această schemă constă în descrierea organelor de simț ca fiind receptorii sau intrările, ce primesc informații de la mediul înconjurător. Se formează un circuit (sau un cerc vicios, după cum îl numea Odobleja), pe care informația venită din mediul exterior pătrunde prin organele de simț, apoi este procesată la nivelul creierului și transmisă mușchilor.

Recunoștința față de activitatea sa, a venit post-mortem. După ce, în anul 1978 se stinge din viață, Ștefan Odobleja este numit membru al Academiei Române.

O minte strălucită, un caracter puternic, care, dincolo de lipsurile materiale, a reușit să elucideze o parte întunecoasă a ştiinței la acel moment. Cum? Răspunsul se află chiar într-una dintre afirmațiile sale: ,,Noi nu vedem cu ochii, ci cu mintea. Dacă mintea e goală, ochii privesc fără să vadă”.

Mihaela – Ștefania Puțeanu