Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa – un loc binecuvântat

Cascada_BeusnitaParcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa asemenea Pacului Național Retezat, Parcului Național Semenic Cheile-Carașului sau Parcului Național Cheile Bicazului – Hășmaș etc. este o arie protejată de interes național, începând cu anul 2000. Parcul se află în sud-vestul României, în județul Caraș-Severin. Zona naturală se întinde pe osuprafață de 36.758 ha, la sud de Munții Aninei.

Aria naturală cuprinde Cheile Nerei și cursul pârâului Beu (Lacul Dracului, Cascadele Beușniței, lacul Ochiul Beului, Cascada Șușara). Parcul Național cuprinde șase rezervații: Cheile Nerei-Beuşniţa,Valea Ciclovei-Ilidia, Cheile Suşarei, Bigăr, Liciovacea, Ducin. În această zonă s-a creat o natură virgină, tocmai din dorința de a proteja speciile rare de animale, valoarea științifică a anumitor elemente din acest spațiu etc.

Lacul Dracului este unul dintre obiectivele turistice fantastice din această zonă. Reflectând o culoare albastră-verzuie sau violet-neagră(în funcție de propagarea razelor soarelui) lacul carstic s-a format prin prăbușirea tavanului peșterii alăturate.

Cu un diametru de 20 de m, lacul nu depășește adâncimea de 12 m. Un aspect interesant l-au descoperit speologii scafandri în anul 1981. În punctul c el mai adânc al acestui monument al naturii, specialiștii au descoperit un coridor subteran, care pătrunzând prin masivul fisurat, deschidea drumul spre o sală de basm, creată prin jocul non-culorilor provocat de calcarul alb straturi negre de silex. În acest mediu au fost găsite forme rare de viață, trunchiuri de copaci, dar și forme de coroziune, formate doar în mediul acvatic.

 

 

 

Cascadele Beușniței (dintre care cea mai înaltă are peste 5 m) s-au format prin acțiunea apei asupra solului calcaros, timp de milenii. În prezent ele reprezintă un fenomen unic, care a atras atenția atât geologilor, cât și turiștilor.

Ochiul Beului este un lac natural cu o suprafață de 284 m și o adâncime de 3,6 m în care apa nu îngheață niciodată. Astfel, iarna poți admira rațe sălbatice și alte păsări migratoarea, care își găsesc culcușul aici.

Parcul Naţional Cheile Nerei – Beuşniţa găzduiește o gamă variată de viețuitoare, protejate prin lege datorită rarității lor:

mamifere: ursul brun, lupul, râsul, vidra de râu, liliacul mic cu potcoavă, liliacul comun, liliacul de iaz, liliacul mare cu potcoavă, liliacul cu urechi de șoarece și liliacul cu aripi lungi;

un amfibian din specia Bombina variegata, cunoscut sub denumirea populară de ivoraș-cu-burta-galbenă;

nouă specii de pești: zglăvoacă, mreană vânătă, petroc, dunăriță, răspăr, fusar, boarța, porcușorul de vad  și fâsa mare;

11 nevertebrate din speciile: scoica-mică-de râu, melcul acvatic dungat, racul-de-ponoare, rădașca, cosașul transilvan, fluturele-tigru, libelula-mercur, calul-dracului, fluture-țestos, croitorul cenușiu al stejarului și croitorul alpin.

În ceea ce privește vegetația ierboasă întâlnim: o plantă (inclusă în aceeași anexă a Directivei Europene) din specia Himantoglossum caprinum, cunoscută sub denumirea populară de ouăle popii, brie, tășculiță, omag, usturoiul sălbatic, pesma, cornul bănățean, brebenei, brândușă de toamnă, brăndușă galbenă, garofiță bănățeană, Mâna Maicii Domnului, măciuca ciobanului, orhidee (cu specii de: , Gymnadenia conopsea), spânz verde, in galben de Banat, albină, bujor bănățean, untul vaci, poroinic, ploșnițoasă, pribolnic, trandafir, salată de pădure etc.

Turiștii care ajung aici pot vizita în vecinătatea parcului o gamă numeroasă de obiective cu o puternică încărcătură istorică și culturală. Amintim câteva dintre ele:

Biserica ortodoxă Adormirea Maicii Domnului din Oravița (1778);
Biserica mănăstirii Călugăra din Ciclova Montană (sec. XIX);
Biserică ortodoxă din Ciclova Montană (1783);
Biserica romano-catolică „Sf. Maria” din Ciclova Montană(1777);
Biserica fortificată (sec. XIII-XIV) și Necropola medievală (sec. XI – XIV) de la Ilidia;
Uzinele de fier Anina (1858-1927);
Ansamblul de mori din Bozovici (Moara Neamțului, Moara Curpanița, Moara de peste Râu, Moara mică), (1890-1897);
Ansamblul stațiunii Somerfrische (sanatoriul și colonia minieră) din Anina, (1893-1895);
Villa rustica de la Cărbunari (sec. II – III p. Chr., Epoca romană).
Rezervațiile naturale: Lisovacea, Ogașul Slătinic, Buhui – Mărghitaș, Cheile Gârliștei, Cuptor – Brădișoru de Jos, Izvoarele Carașului, Peștera Buhui.

Mihaela – Ștefania Puțeanu


Posted

in

, ,

by