Înălțată ca o fortăreață ce asigură pace și liniște printre sute de case și suflete, zugrăvită de mâna Timpului în culori ale toamnei, cel puțin acum, mândră și totdeauna avându-și cupola înspre cer, Mănăstirea Humorului este o bijuterie pentru neamul creștinesc, dar mai ales pentru locuitorii din Gura-Humorului.
Aici se vine pentru a umple sufletul de lumină, pentru a spulbera urmele întunericului, dar mai ales pentru a cunoaște un Om – pe Dumnezeu.
Așa cum spuneam, nu departe de oamenii ei, Mănăstirea Humorului e o adevărată comoară a românilor de pretutindeni, bucurându-i zilnic pe aceștia cu frumoasele-i peisaje unice de-a dreptul și fascinante indiferent de anotimp, de oră. Ea – Casa lui Dumnezeu – adună sub cupola-i creștini și enoriași strânși la flacăra unei lumânări, la rugăciunea unei voci, în lumina unui soare, la pacea unui cer.
Aici se vine spre a nu pleca, pentru că grijile omenești s-au oprit la poartă, frunțile s-au descrețit spre a fi aplecate, tălpile au lepădat încălțările spre a simți pământul.
Fusese o zi cu soare, când octombrie devine noiembrie și când echipa Edusoft a sosit aici pentru un refugiu spiritual.
Construită în 1530, inclusă pe lista patrimoniului cultural mondial, mănăstirea reprezintă un obiect turistic preferat în rândul vizitatorilor, cucerind prin formele-i speciale și picturile murale ce conțin scene istorice, religioase, desprinse din viața sfinților.
Sub cer, pe iarbă, în tăcerea clopotelor, oricare suflet își găsește alinare, pentru că pacea persistă în fiecare atom. Învecinată cu Mănăstirea, Biserica cu Hramurile Adormirea Maicii Domnului și Sfântul Mucenic Gheorghe, reprezintă o altă invitație la eternitate, pe lângă Ruinele casei mănăstirești, ce datează din secolele XVI-XVII o veritabilă frumusețe a naturii și Turnul Clopotniță, din secolul al XIX-lea.
Stăpână pe tot ținutul, Mănăstirea sfințește locul cu însăși prezența și statornicia-i neclintită de trecerea anilor – din potrivă, această fugă o face mai atrăgătoare.
La intrare, lângă poarta de lemn și înaltă, cartea de vizită a sucevenilor din Gura-Humorului își pregătise paginile de istorie ale ținutului: obiecte meșteșugite de gospodari din zonă, adevărați ambasadori ai tradiției, iscusiți și prieteni ai lutului, pricepuți în arta încondeierii ouălor, păstrători de românesc și frumos: toate astea s-au brodat pe câteva ii și catrințe înșirate pe un suport ce pretindea a fi vitrina unui magazin stradal.
Un suvenir ne-a rămas și nouă în suflet: amintirea despre această mirabilă vizită la Mănăstirea Humorului, în plăcerea zorilor revărsați sau a apusului amurgit, ea rămâne a fi mândria Bucovinei.
Maria Dicusar
Articole înrudite:
Theodor Aman – pictor şi gravor
Portul popular românesc
Arhitectura românească
Trecutul – o parte din noi
Casele Vestali și Florița, două monumente istorice ale Bacăului de actualitate
Mănăstirea Sinaia – Catedrala Carpaţilor
Palatul Culturii din Iaşi
Vizită la Palat
Popas în timp
La templul cuvintelor
„Te pupă Jean!” …un Jean din altă ligă
Crepuscul al medievalului și auroră a contemporaneității – Cetatea Alba Carolina
Tainița suceveană Cacica – mica Polonie românească
Minitrip cultural în județul Iași (III) – Castelul Sturdza de la Miclăușeni