Nicolae Paulescu – Lupta pentru combaterea diabetului

Nicolae PaulescuMotto: „În ce mă priveşte, eu afirm sus şi tare că sunt tot atât de sigur de existenţa sufletului, cât de oricare alt adevăr dovedit de ştiinţa experimentală. Şi nu este vorba aici de o simplă convingere, ci de o credinţă adâncă, dobândită în mod ştiinţific.” (N. Paulescu)

Nicolae Constantin Paulescu a fost un renumit om de știință, medic și fiziolog.

A trăit între anii 1869-1931. Nicolae Paulescu este recunoscut pentru contribuția la descoperirea hormonului antidiabetic eliberat de pancreas numit ulterior insulină.

Acest lucru a revoluționat medicina românească, și a crescut speranța de viață în rândul diabeticilor.

Paulescu a urmat Facultatea de Medicină la Paris din anul 1888, anul 1897 aducându-i titlul de doctor în medicină. În perioada următoarea a lucrat în spitalele din Paris, practicându-și meseria, sau activând ca medic secundar.

Și-a continuat studiul prin cursurile de chimie biologică și fiziologie generală la Facultatea de Științe din Paris, acestea aducându-i titlul de Doctor în Științe.

În anul 1901, obține la Universitatea din Paris al doilea doctorat în științe cu dizertația Étude comparative de l’action des chlorures alcalines sur la matière vivante (Studiu comparativ asupra acțiunii clorurilor alcaline asupra materiei vii).

Nicolae C. Paulescu a fost profesor de fiziologie la Facultatea de Medicină din Bucureşti, specialist de talie mondială în domeniul biochimiei şi al psihologiei. Talentele lui însă nu se opresc aici. Paulescu era un autodidact desăvârșit într-ale filosofiei, lucru de care s-a folosit din plin în favoarea antisemitismului, şi, ca şi Al.I Cuza, a semnat diverse lucrări pseudo-ştiinţifice care au servit drept vehicule pentru răspândirea discriminării rasiale şi religioase din vremea aceea.

Orice popor este reprezentat de persoanele cele mai de seamă, de oamenii iluștri care au influențat evoluția într-un fel sau altul, care au contribuit la bunăstarea omenirii. Poporul român are multe astfel de exemple, printre care și Nicolae Paulescu.

Din păcate, în descoperirea insulinei, au fost recunoscuți doi canadieni care au furat cercetarea de 30 de ani a lui Paulescu, din publicațiile din vremea aceea, aceștia câștigând premiul Nobel, în dauna fizicianului român. Cei doi canadieni au preluat informația prezentată de Paulescu și au reușit să izoleze substanța și să o folosească în tratarea unui pacient.

Poporul român a suferit atunci o lovitură cruntă în recunoașterea internațională a cercetării și medicinei, totodată și o lovitură financiară, căci această descoperire revoluționară ar fi adus cu sine și câștiguri bănești țării noastre.

Astfel că la 90 de ani după prima utilizare clinică a insulinei, majoritatea cercetărilor despre diabet fac referință la cei doi canadieni, fiind considerați unici descoperitori ai substanței, însă lumea din colectivul medical știe că Nicolae Paulescu publicase lucrările care conțineau deja cercetări avansate cu doi ani înainte de decernarea premiului Nobel.

Diabetul, așa cum probabil, știm cu toții este boala metabolică care duce la creșterea nivelului de glucoză în sânge. În România, anual sunt declarați 600.000 de bolnavi de diabet. Poate că dacă premiul Nobel s-ar fi acordat lui Nicolae Paulescu, cercetările în acest domeniu ar fi continuat cu succes ducând la reducerea semnificativă a numărului de bolnavi.

Diana-Elena Melinte